Viitorul trebuie să fie în UE, nu în spațiul teritorial românesc ori rusesc

Autor: Mihai CONȚIU

Dacă e să privim cu obiectivitate evoluția politică a moldovenilor care sunt favorabili unirii Republicii Moldova cu România, iar aici ne referim la acei lideri care au stat și se află și acum la cîrma acestui curent, constatăm că unionismul a fost dintotdeauna o ”afacere” pur rusească. Totul a început cu fostul Front Popular condus de către Iurie Roșca și, mai apoi, partidul pe care l-a creat și condus pînă cînd a eșuat în brațele liderului comunist Vladimir Voronin. Mai apoi, dar în special după invadarea Ucrainei de către ruși, Roșca nu și-a mai ascuns dragostea lui pentru Rusia și Vladimir Putin, precum și adversitatea lui față de Occidentul democrat, civilizat și prosper.

Deși a fost și este o ”afacere” rusească, unionismul moldovenesc a beneficiat de parteneriate politice românești suspectate și ele de simpatii rusești. În plus, aceste parteneriate au fost profitabile mai cu seamă în plan financiar, dar aici nu mai stăm să explicăm mecanismele numeroaselor spălări de bani românești. În tot acest timp, Kremlinul privea satisfăcut că și astfel și-a consolidat politica moldovenească pro-rusă care există și astăzi.

După ”dezertarea” lui Roșca de la ”partida unionistă”, au existat destui lideri politici care au vrut să-i preia ”coroana” acestuia. Fără să mai insistăm asupra ”unionistului de serviciu” Mihai Ghimpu, tentative au mai avut și Dorin Chirtoacă, unul Valeriu Munteanu și alții, dar aceștia nu au mai avut loc la ”masa de împărțeală a unionismului” cu omologi români. Toate astea pînă a apărut pe scena politică din România formațiunea AUR și liderul ei George Simion, dar și Diana Șoșoacă, care sunt antioccidentali și pro-ruși de cea mai agresivă și primejdioasă formă de manifestare.

Ca o consecință ”inevitabilă și firească”, AUR din România, în 2021, și-a înființat o filială și în Republica Moldova, căci, de, e o ”afacere” rusească, în fond! Inițial, drept președinte al AUR din Republica Moldova a fost ”recrutat” tînărul Vlad Bilețchi. Mai apoi, în calitate de președinte a fost ”recrutat” mai greu încercatul și experimentatul ”român moldovean” Boris Volosatîi, fost director al Liceului Gheorghe Asachi din Chișinău. Atunci cînd vorbim despre Ilan Șor, socialiști, comuniști și alte forțe pro-ruse din Republica Moldova, e musai să amintim și AUR condus de Volosatîi. O problemă sensibilă o constituie faptul că unii adepți simpli ai AUR de aici chiar sunt unioniști convinși, dar sunt incapabili să fie conștienți că sunt manipulați în favoarea ”afacerii” rusești.

Sigur că în contextul amenințării Kremlinului, unirea cu România i-ar salva definitiv pe moldoveni, numai că este imposibilă. Doctorul arădean în istorie Andrei Ando spune că unirea din 1918 a costat România 262,5 miliarde de dolari (la valoarea actuală). Una era România din 1918, alta este cea de acum! La fel și actuala Republică Moldova! Ca membră a UE și NATO, România nu-și permite luxul unei astfel de revendicări unioniste, dar și din perspectivele economice, ”sociale de absorbție” și ale existenței Transnistriei și a unei Găgăuzii rebele. Politicienii moldoveni și români știu asta foarte bine, dar nu-și pot permite să explice coerent de ce este imposibilă unirea celor două Țări.

Mai apoi, România de astăzi nu este România Regală educată și responsabilă de la 1918. ”Jandarmul român” de atunci chiar a făcut ”minuni integratoare”, dar atît de integratoare au fost aceste minuni încît găgăuzii deveniți români au fost adepții legionarilor prieteni cu germanii lui Hitler și inamici înverșunați ai sovieticilor lui Stalin. În cazul unei uniri totuși utopice, ”jandarmul român” de astăzi ar deveni complice cu pro-rușii și cu toți corupții de aici. Dincolo de impedimentele geostrategice, economice și civice de integrare a moldovenilor în ”statistica românească”, o ipotetică unire ar dezbina teribil România în planurile politice, parlamentare și sociale. Imaginați-vă actualele partide politice din Parlamentul Republicii Moldova sub cupola Parlamentului României! Asta ca să nu mai dăm alte detalii!

În consecință, viitorul Republicii Moldova trebuie să fie unul în UE. Dacă se va întîmpla acest lucru, veți vedea că abia atunci, la Bruxelles, moldovenii și românii vor afla că sunt mai numeroase lucrurile care-i despart decît cele care-i unesc!