Vorbim despre clasele politice, nu despre popoare

Mihai CONȚIU

Am tot scris despre ”relațiile” dintre România și Ucraina pînă mi s-au făcut bătături, de la tastatură, în vîrful degetelor de la mîini. Acum iarăși mă simt ”stîrnit”. De cînd? De Vineri, 3 Decembrie, cînd am citit că: ”Ucraina refuză să renunţe la planurile sale de aderare la NATO şi la orice alte garanţii de securitate cerute de Rusia, a declarat, Vineri, pentru AFP, ministrul de Externe, Dmitri Kuleba, făcînd apel la Occident să facă acelaşi lucru".

Cîtă nerușinare diplomatică și fățărnicie cinică de autovictimizare!

În toate cele despre care voi scrie, să fie clar, mă refer la ticăloșenia politicienilor români și ucraineni, nicidecum la popoare. În plus, nici nu mă expun în calitate de român frustrat, cumva, ci ca un publicist imparțial care se referă la adevăruri istorice incontestabile.

Îmi amintesc, cu furie, despre rușinosul, umilitorul Tratat româno-ucrainean semnat, de către București, ca o precondiție de aderare la NATO. Ca să dea buzna în NATO, România, și prin acest Tratat ticălos, trebuia să garanteze că nu are absolut nici o pretenție teritorială față de Țările vecine. Asta în condițiile în care Ucraina stăpînește teritorii românești care, istoric, nu i-au aparținut niciodată, dar care i-au fost oferite de către fosta putere sovietică. Aici mă refer la Bucovina de Nord și Basarabia de Sud, ca să nu mai vorbim despre Insula Șerpilor în întregime!

De ani buni, Ucraina răcnește de ”durere” că Rusia ”i-a luat” Crimeea pe care tot puterea sovietică i-o oferise drept ”cadou teritorial”, la fel cum a procedat cu Bucovina de Nord și Basarabia de Sud. Am mai scris că, în urmă cu mai mulți ani, un prieten cu mult mai experimentat decît mine în Dreptul internațional (eu fiind un novice) mi-a demonstrat că, juridic, orice Tribunal internațional ar da dreptate Rusiei în privința Crimeii. Politic, însă, nu!

Acum Ucraina vrea să devină membră a NATO ”ca să se apere” de rușii care ”i-au formulat” actualul Stat care există. Culmea e că Organizația Pactului Nord-Atlantic pare dispusă ca să ajute militar Ucraina împotriva Rusiei! Ce să înțelegem din asta – că Statul ucrainean coagulat (în componența fostei URSS) efectiv de către ruși poate fi sămînță de război mondial? Dar cum poate deveni Ucraina membră a NATO? Și prin votul României, se înțelege! Singurele pretenții teritoriale ale Ucrainei de acum privesc doar Crimeea, dar ce ne facem cu teritoriile stăpînite de către ucraineni fără nici un drept istoric? Închidem ochii? Ucrainenii ”s-au născut istoric” în Bucovina de Nord și Basarabia de Sud la fel cum, tot istoric, s-au născut ungurii în Transilvania românească! Sigur, aici nu poate fi vorba despre modificări teritoriale radicale, dar măcar Ucraina ar trebui să aibă bunul simț național și să recunoască adevărul istoric în privința teritoriilor românești amintite.

Deznaționalizarea de către ucraineni a românilor din teritoriile pomenite pot fi calificate ca fiind un genocid etnic în toată regula. Acolo trăiesc încă numeroși etnici români care sunt decimați etnic în cel mai samavolnic mod! NATO nu observă asta pentru că ”raționează mai global” și fără milă față de națiunile servile sau lașe, fie că sunt membre aliate, fie că nu, dar ce ne facem, în cazul dat, cu imobilitatea diplomatică slugarnică a României? În mod normal, de fapt patriotic și responsabil față de Țară, diplomația românească ar fi trebuit să reacționeze dur și fără echivoc în fața ”visului ucrainean” de aderare la NATO. Pur și simplu, România ar trebui să declare răspicat, fără teamă, că se opune aderării Ucrainei la NATO din pricinile pomenite.

Rețineți că astăzi vorbim despre aceste chestiuni în contextul în care adjunctul secretarului general al NATO este românul Mircea Geoană! Ce face el în acest sens pentru interesul României ca membră a NATO? Nu cumva trădează cu bună știință însăși istoria reală a României? Pentru ca România să voteze aderarea Ucrainei la NATO, în virtutea unei legitimități istorice incontestabile, ar trebui să condiționeze Ucraina prin renegocierea Tratatului bilateral româno-ucrainean.

Cum ar putea o Românie lașă ca să accepte ca Ucraina să intre în NATO în virtutea ”dreptului pe care l-ar avea asupra Crimeii”, dar și a ”dreptului teritorial asupra Bucovinei de Nord și a Basarabiei de Sud”? Cum pot SUA ori UE, în virtuți geopolitice și geostrategice față de Rusia, să protejeze diplomatic și să apere militar, cu riscul unui război mondial, o Țară, Ucraina, ”întregită teritorial” prin concesiile făcute de către fosta putere sovietică? Uite că pot, iar asta pentru că nu le pasă de Țări nedemne și incapabile să-și conserve memoria istorică și să-și revendice legitim drepturile naționale legitime!

În final, este demn de reținut cum Ucraina dorește să adere la NATO în timp ce, cu premeditare, mai sabotează dramatic o Țară vecină, Republica Moldova, secîndu-i rîul Nistru, care este de o importanță națională vitală. Hidrocentrale pe cursul acestui rîu prin Ucraina, iar pe teritoriul moldovenesc există riscul real să sece, albia să se transforme în multiple mlaștini puturoase, care vor provoca dezastre ecologice și umanitare dramatice pentru moldoveni! Ca și în cazul aderării României la NATO, de ce Ucraina nu trebuie să fie obligată ”să se pună bine cu vecinii”, adică să nu-i saboteze ecologic și umanitar și să nu le călărească samavolnic teritoriile? Ca să nu mai vorbim despre cum i-a prăduit pe moldoveni de alte proprietăți avute acolo încă de pe vremea puterii sovietice, dar despre asta vom vorbi cu prilejul altui strănut! Ucraina în NATO? Ce glumă sinistră!!!