Novak Djokovic a plecat de la Tokyo fără medalie, dar tot despre el s-a vorbit mai mult decît despre campionii olimpici.

Alexander Zverev a devenit campion olimpic duminică, după ce l-a bătut clar pe Karen Khachanov în finală. A fost 6-3, 6-1, în 80 de minute, într-un meci care l-a făcut pe rus să se bucure că finala de la Jocurile Olimpice nu se mai joacă după sistemul cel mai bun din cinci seturi și că chinul lui s-a terminat rapid. Zverev a confirmat victoria din semifinale cu Djokovic și a arătat că încă e un jucător de top. Avea nevoie de acest titlu, pentru că, după ce a cîștigat Turneul Campionilor din 2018, cele mai bune performanțe ale sale au fost finala de la US Open 2020 și victoria din Masters-ul de la Madrid din primăvară. A făcut progrese în ultimii ani în turneele de Grand Slam, a reușit să ajungă mai des în fazele finale, doar că încă nu a făcut pasul decisiv spre următorul nivel. Titlul olimpic de la Tokyo îi poate reda însă încrederea germanului că e în stare de mai mult și cu siguranță va aborda cu alt mental US Open-ul de la finalul verii sau întrecerile majore de anul viitor. În ultima perioadă, l-am văzut pe Sascha inferior în mai multe planuri în confruntările cu jucători precum Djokovic, Tsitsipas sau Medvedev, în turneele care contează cu adevărat. Tokyo 2020 poate fi însă un turning point în cariera sa.

Cam la fel putem vorbi și despre Belinda Bencic, cea care a luat aurul la simplu feminin. Sîmbătă, elvețianca a bătut-o pe Marketa Vondrousova, după un alt meci de luptă, încheiat 7-5, 2-6, 6-3. Aproape întreg turneul a fost marcat de astfel de partide pentru ea, întrucît a avut de tras din greu cu Krejcikova, Pavlyuchenkova și Rybakina. De fapt, doar primele două tururi, cu Pegula și Doi au fost relativ facile, spre deosebire de parcursul lui Zverev, care doar cu Djokovic în semifinale a avut emoții. Bencic lasă și ea senzația că nu și-a atins încă potențialul maxim. N-are cum să fie așa, cînd, pe lîngă acest aur olimpic, cele mai mari performanțe ale sale sînt titlurile de la Toronto 2015 și Dubai 2019 și semifinala de la US Open 2019.

Belinda putea face chiar și o „dublă” neașteptată. Rămasă fără acces la mixt, după retragerea lui Roger Federer, Bencic a jucat foarte bine la dublu feminin alături de Viktorija Golubic, doar că, duminică, n-a reușit să mai răpună Cehia încă o dată, iar Krejcikova și Siniakova s-au impus în finală. A rămas argint la dublu, o medalie care contează mult în special pentru Golubic, așa cum contează mult, cu siguranță, și bronzul luat de braziliencele Pigossi și Stefani, dar și de Elina Svitolina la simplu. Ucraineanca a tras tare în meciul pentru locul trei cu Elena Rybakina, cam în stilul în care a făcut-o și Pablo Carreno Busta cu Novak Djokovic. Aparent, ne-am fi gîndit că sîrbul va fi mai puțin motivat contra spaniolului, după ce, cu o zi înainte, a ratat finalele de aur atît la simplu, cît și la mixt.

După ce înfrîngerea în fața lui Zverev din semifinale a fost deja un mare eveniment în turneul olimpic de tenis, întrucît asta a echivalat cu ratarea Golden Slam-ului, Djokovic a devenit cu adevărat protagonist al sportului său la Tokyo 2020 prin ceea ce s-a întîmplat în partida cu Pablo Carreno Busta. Sîrbul chiar a încercat să ia medalia, altfel n-ar fi stat pe teren aproape trei ore. Doar că în ultimele zile din Japonia am văzut mai mult partea umană a liderului mondial, una de care am uitat în acest an, cînd am văzut un sportiv perfect, care a cîștigat toate titlurile majore. Sau partea pe care am trecut-o cu vedere atunci cînd a pierdut partide mai puțin importante. Iritat de ceea ce s-a întîmplat vineri, Djokovic și-a eliberat frustrările sîmbătă, atunci cînd jocul său n-a fost suficient de bun încît să-l bată pe Carreno Busta.

Gabriel ILCU (wesport.ro)