O tocană cu fasole, miel, măsline, ierburi aromate, un sos de pește, pîine nedospită, curmale și vin au fost servite la Cina cea de Taină, momentul ultimei mese luate de Iisus în compania apostolilor săi înainte să fie arestat de autoritățile romane din Iudeea, conform rezultatelor unui studiu recent cu privire la ce se mînca în urmă cu 2000 de ani în această regiune geografică, informează Discovery.com.

În plus, mesenii nu stăteau pe scaune, la o masă rectangulară, așa cum este prezentată scena în numeroase opere de artă, ci direct pe podea, pe niște perne, după obiceiul roman din acea perioadă.

Acest studiu a fost realizat de doi arheologi italieni și se bazează pe versete din Biblie, pe vechi scrieri iudaice, romane și pe dovezi arheologice.

"Biblia prezintă ce s-a întîmplat în cursul cinei, dar nu oferă prea multe informații despre ce a mîncat Iisus și cei 12 apostoli ai săi", a precizat Generoso Urciuoli, arheolog la Centrul Petrie și autor al blogului Archeoricette drspre mîncărurile antice.

Urciuoli, care s-a specializat în istoria creștinismului timpuriu, alături de Marta Berogno, arheolog și egiptolog din Torino, își prezintă rezultatele studiului în cartea "Gerusalemme: l'Ultima Cena" (Ierusalim: Cina cea de Taină).

"Punctul de la care am pornit în studiul nostru este că Iisus era iudeu. El și discipolii săi erau la curent cu tradițiile transmise de Tora privind mîncarea", susține Urciuoli.

Poate cea mai cunoscută reprezentare a Cinei cea de Taină este cea realizată de Leonardo Da Vinci, însă această reprezentare nu este corectă din punct de vedere istoric, conform lui Urciuoli.

"Pictura lui Leonardo își are originile în secole de coduri iconografice. Reprezentînd sacralitatea euharistiei, Cina cea de Taină are un puternic substrat simbolic care nu ajută la reconstituirea istorică a momentului", a mai comentat Urciuoli.

Adunînd date istorice și indicii din opere de artă paleocreștine, așa cum sînt picturile murale din catacombe datînd din secolul III, cei doi oameni de știință au reconstituit mîncărurile și obiceiurile legate de masă ale iudeilor de acum două milenii. Concluziile acestui studiu sînt substanțial diferite de reprezentările tradiționale ale Cinei cea de Taină. Cina se lua pe atunci în camera superioară a casei iar mesenii nu stăteau pe scaune în jurul unei mese rectangulare. "În acea perioadă, în Palestina, mîncarea era servită pe niște mese micuțe, iar mesenii stăteau pe niște perne sau covoare așezate direct pe jos", conform lui Urciuoli.

Mîncarea era servită în vase din teracotă sau din piatră. Codul strict al etichetei la masă făcea ca la stînga și la dreapta gazdei să se așeze cei mai importanți oaspeți.

Evangheliile menționează doar pîinea și vinul, alimente cu puternică valoare simbolică, ce au fost servite de Iisus și de apostoli la Cina cea de Taină. Prezența vinului în meniu i-a făcut pe arheologi să pornească în studiul lor de la premisa că această cină ar fi fost una de sărbătoare, cu ocazia Paștelui iudaic, sărbătoare ce semnifică eliberarea din robia egipteană a poporului lui Israel. Această ipoteză este susținută și de un pasaj din Evanghelia după Marcu în care se precizează că această cină a avut loc în perioada sărbătorii azimei sau a pîinii nedospite. Dacă a fost o masă de sărbătoare, atunci este foarte probabil ca la masă să fi fost servite mai multe feluri de mîncare.

Conform lui Urciuoli și Berogno, la Cina cea de Taină ar mai fi fost servită o tocană tradițională iudaică denumită "cholent", din carne de miel, cartofi, fasole și orz, o fiertură din fasole gătită îndelung la foc mic, măsline cu isop, ierburi cu gust similar mentei, precum și ierburi amare cu fistic dar și haroset de curmale (o pastă dulce, de culoare închisă, făcută din fructe și nuci).

"Ierburile aromatice și harosetul sînt tipice pentru Paștele iudaic, tocana cholent se mănîncă la ocazii festive, iar isopul era consumat zilnic", a mai susținut Urciuoli.

Sursa: Agerpres