FOTO: Laura Codruţa Kovesi, procuror-şef DNA şi Eduard Hellvig, directorul SRI. Foto: Mediafax

Serial anticorupţie (9)

Autor: Cristian DELCEA

În ultimii 15 ani, raportarea Serviciului Român de Informaţii la fenomenul corupţiei a traversat mai multe etape. De la instituţia care închidea ochii la marile tunuri de la începutul anilor 2000, SRI a ajuns să fie acuzat că se implică prea mult în activitatea DNA. Nume importante din politică şi din justiţie dezbat această temă sensibilă.

Traian Băsescu, fostul preşedinte al României, Daniel Morar, fostul procuror-şef al DNA, Laura Codruţa Kövesi, actualul procuror-şef al DNA, şi George Maior, fostul director al SRI, analizează, în acest episod al serialului despre lupta anticorupţie, o temă importantă pentru funcţionarea Justiţiei: care sînt limitele colaborării dintre Serviciul Român de Informaţii şi Direcţia Naţională Anticorupţie. Parametrii acestei colaborări au oscilat în permanenţă în ultimii 15 ani. După ce în primii ani de anticorupţie instituţionalizată, SRI-ul pactiza tocmai cu oamenii pe care ar fi trebuit să-i împingă sub lupa procurorilor, pe parcursul ultimilor ani, colaborarea dintre cele două instituţii a condus la valul de arestări şi condamnări în rîndul afaceriştilor şi politicienilor corupţi.

Victimele „cruciadei anticorupţie“ au încercat să destabilizeze duetul SRI-DNA, acuzînd serviciul de informaţii de abuz de putere. Anchetată în mai multe dosare instrumentate de DNA, Elena Udrea a insinuat chiar că este victima unei răzbunări a lui Florian Coldea, prim-adjunct al directorului SRI. În urmă cu o lună, tema implicării SRI în Justiţie a revenit pe agenda publică, după ce Dumitru Dumbravă, şeful Direcţiei Juridice din SRI, afirma că Serviciul Român de Informaţii a încetat să mai fie naiv şi doar să ofere informaţii, devenind în schimb un actor în actul de justiţie.

„Dacă în urmă cu cîţiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din cîmpul tactic o dată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind – naiv am putea spune acum – că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menţinem interesul/atenţia pînă la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze. Această manieră de lucru, în care sîntem angrenaţi alături de procurori, poliţişti, judecători, lucrători ai DGA ori ai altor structuri similare a scos la iveală punctual şi aspecte care ţin de corupţia sistemului judiciar, în limite care nu trebuie tolerate, dar nici exagerate“, declara Dumbravă într-un interviu pentru site-ul juridice.ro.

Cu ochii pe magistraţii care uită să „servească statul“

„Atunci cînd, după 1990, li s-au luat serviciilor de informaţii atribuţiile judiciare, s-a avut în vedere un lucru elementar: nu poţi să fii în acelaşi timp un deţinător al unui mare volum de informaţii importante şi să poţi face şi dosare penale“. De la această idee exprimată de Daniel Morar porneşte o dezbatere sensibilă despre justiţie, corupţie în sistemul judiciar şi pericolul concentrării puterii de stat în cîteva birouri. Afirmaţia lui Dumitru Dumbravă a fost îndelung comentată în ultima lună, întărind în „folclorul“ ziariştilor şi al comentatorilor ideile despre „binomul SRI-DNA“ sau „DNA, terenul de joacă al SRI“. Laura Codruţa Kövesi spune că urmărirea traseului unui dosar nu e ceva ilegal: „Şi jurnaliştii urmăresc dosarele“.

Într-o declaraţie publică, Eduard Hellvig, directorul Serviciului Român de Informaţii, a încercat să îmblînzează tonul declaraţiilor lui Dumbravă: „Dacă la acea afirmaţie ar fi fost o virgulă după care s-ar fi spus «în limitele legilor şi competenţelor stabilite pentru Serviciul Român de Informaţii», această discuţie nu exista“. Şeful SRI afirmă că spusele lui Dumbravă au reprezentat o greşeală de comunicare, dar, în final, admite că Serviciul urmăreşte ca nu cumva, „aşa cum s-a mai întîmplat în trecut, procurorii sau judecătorii să uite că servesc statul român“. De ce e important, pînă la urmă, dacă SRI-ul urmăreşte sau nu un dosar pînă la soluţia finală? Traian Băsescu, preşedintele care se mîndreşte că a revitalizat SRI-ul, asigurîndu-i bugete uriaşe, avertizează acum că „tentaţia acestui serviciu e să acumuleze încontinuu putere. Şi trebuie menţinut controlul faţă de cîtă putere concentrează nişte structuri ale statului care nu acţionează la vedere“.

Daniel Morar ne aminteşte de secţia „Anchete Speciale“ de pe vremea Securităţii, care activa şi pe partea de culegere de informaţii, şi pe cea de elaborare a dosarelor. „Astăzi, anti-corupţia este în responsabilitatea totală şi expresă a procurorilor şi a ofiţerilor de poliţie, aşa cum Justiţia – vizavi de discuţia despre cum urmăresc cei de la SRI dosarele pînă la capăt – este în întregime atributul judecătorilor. Prin urmare, cei de la SRI nu au legitimarea nici constituţională, nici legală de a face mai mult decît prevede legea, adică mai mult decît să culeagă informaţii. Societăţile deschise au separat aceste funcţii“, spune Morar, din biroul său de judecător la Curtea Constituţională.

Laura Codruţa Kövesi crede că toate aceste discuţii despre depăşirea mandatului SRI în colaborarea cu DNA au menirea de a stopa avîntul pe care l-a luat lupta anti-corupţie în ultimii ani: „Sigur, sînt foarte mulţi care şi-ar dori ca eu şi DNA-ul să fim certaţi cu toată lumea, nimeni să nu mai ajute DNA-ul şi să nu mai avem rezultate. OK, daţi-mi mîine suficiente resurse să pot să fac filaj şi interceptări şi vă promit că nu mai apelăm la SRI. Domnul Daniel Morar a făcut o conferinţă de presă la începutul mandatului său în care a criticat Serviciul Român de Informaţii că nu-i trimite informaţii. Şi acum, cînd oamenii îşi fac treaba, venim şi-i criticăm că îşi fac treaba“.

Băsescu: „Riscăm să avem un stat poliţienesc“

Pus în faţa acestei dezbateri, românul simplu îşi mută privirea către unicul instrument de control pe care îl are: Comisia parlamentară de control asupra activităţii SRI. Cea mai recentă ieşire publică a acestei structuri s-a consumat la 9 februarie 2015, cînd Georgian Pop, preşedintele comisiei, a infirmat o serie de acuze dure lansate de Elena Udrea în direcţia şefului operativ al SRI, Florian Coldea. Deputatul PSD Georgian Pop este el însuşi absolvent al Colegiului Naţional de Informaţii, instituţie de învăţămînt postuniversitar din cadrul SRI.
Pînă în prezent, Comisia de Control SRI din cadrul Parlamentului nu s-a exprimat cu privire la afirmaţiile făcute de Dumitru Dumbravă. „Atribuţiunile pe care Comisia de Control SRI le are nu înseamnă deloc control parlamentar asupra serviciilor de informaţii. Riscăm să avem un stat poliţienesc, controlat de structuri de securitate, şi nu de societatea civilă şi de politic. Activitatea serviciilor de informaţii din România trebuie pusă sub control parlamentar real“, spune fostul preşedinte Traian Băsescu.

Drumul unei informaţii de la ofiţerul SRI la procurorul DNA

Momentul ales de conducerea SRI pentru a trimite o informare către DNA poate fi considerat un alt ascendent al ofiţerilor de informaţii asupra procurorilor. Serviciul Român de Informaţii poate invoca argumente de securitate naţională pentru a păstra „la secret“ o informaţie despre fapte de corupţie. „Dacă cei de la SRI urmăresc pe cineva pentru trafic de arme şi află că acel Gigel îi dă o şpagă lui Marinică de la Guvern, ce ar trebui să facă? O sesizare de corupţie? Îi interesează Marinică atît de mult? Sau aşteaptă să îl prind pe Gigel mai încolo? E de preferat ca SRI-ul să dea cît mai mult din ce află pe corupţie, dar nu ai cum să controlezi. SRI-ul nu are principalul mandat pe corupţie“, explică politologul Cristian Ghinea. George Maior, fostul şef al Serviciului Român de Informaţii, confirmă: „Într-un caz de terorism, obiectivul final este să previi atacul. Un procuror nu e tentat să facă asta, el vrea să aplice legea imediat. Arestarea primului vinovat ar putea fi un lucru negativ, pentru că ceilalţi membri ai reţelei ar fi avertizaţi implicit. Într-un asemenea caz se ia decizia la nivel de SRI, dar în colaborare cu un procuror specializat pe terorism.“

Maior trasează calea urmată de o informaţie de pe teren în dosarul de la DNA: „Secţiile teritoriale ale SRI culeg informaţii pe tematici, printre care şi corupţia. După care, acea informaţie se verifică şi se para-verifică la niveluri superioare. Se coroborează cu alte informaţii şi la final ai nevoie şi de un aviz de legalitate din partea direcţiei juridice a SRI, care este independentă, nu e legată de operativ şi care poate spune: «Nu, aici vedeţi că nu aveţi voie». La Direcţia Juridică lucrează foşti judecători, foşti procurori, jurişti buni. Ei dau acest aviz şi împreună cu el, informaţia se transmite către şeful DNA. De acolo e un proces intern, el transmite mai departe la procurori. În plus, cei din DNA primesc în timp real informaţia din ascultări şi din interceptări, direct acolo la ei“.

„Cam 10-20% din începutul unei anchete DNA provine din SRI. Uneori mai mult, dacă ancheta vizează cazuri mai complexe“, George Maior, fost director al SRI.
Rămîne un mister cum decurge reconversia profesională a foştilor magistraţi – cum este şi Dumitru Dumbravă – în angajaţi ai unei direcţii din SRI. Conform legii, Serviciului Român de Informaţie îi este interzis să aibă ofiţeri acoperiţi în Justiţie şi fiecare magistrat depune anual declaraţii pe propria răspundere că nu are legături cu serviciile. Totuşi, Natalia Roman, preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, a spus recent că aceste declaraţii nu au fost niciodată verificate.
„Niciodată în comunicatele DNA-ului, în vremea cînd conduceam această instituţie, nu a apărut că «acest dosar s-a realizat cu sprijinul SRI». Un dosar se realizează cu sprijinul multor oameni. Te-a sprijinit şi paznicul de la firmă care te-a lăsat să intri şi să faci o percheziţie. Ofiţerii SRI sînt obligaţi prin lege să trimită informaţii la Parchete, nu fac un favor nimănui”, Daniel Morar, fost procuror-şef DNA.

„În momentul în care cei de la SRI ne trimit o sesizare şi noi deschidem un dosar, activitatea SRI s-a oprit. Nu participă la audieri, nu administrează probe, nu fac nimic. Simplul fapt că dintr-o eleganţă instituţională recunoaştem meritele instituţiilor care ne-au ajutat nu înseamnă că aceste instituţii ne ghidează sau ne conduc activitatea“, Laura Codruţa Kovesi, procuror-şef DNA.

Serviciul de Informaţii de pe lîngă curţile afaceriştilor

Dacă astăzi Serviciul Român de Informaţii este acuzat că se implică prea mult în actul de justiţie, a fost o vreme cînd nu se implica deloc. Procurorii care au lucrat în Parchetul Naţional Anticorupţie în perioada 2002-2005 zîmbesc cu subînţeles cînd vine vorba de SRI: informaţiile erau puţine şi nerelevante, interceptările audio ajungeau cu întîrziere de cîteva zile, aduse pe CD-uri, se ratau anchete din cauza lipsei de echipament tehnic. Un fost procuror PNA spune că îşi făcea investigaţiile folosindu-se, pentru înregistrări, de un reportofon cum au ziariştii. Un altul povesteşte că, exasperat de situaţiile în care SRI-ul „rata“ interceptările telefonice, ajunsese să-l cheme pe un denunţător în sediul PNA ori de cîte ori vorbea la telefon cu inculpatul. Numai aşa putea înregistra convorbirea, punînd un microfon între difuzorul telefonului şi gura denunţătorului.

„În 2002-2003 nu se putea face anticorupţie pentru că nu aveam materiale de la SRI. Ce era să facem? Să cumpărăm 100 de microbuze şi să ieşim pe stradă cu un gigafon să zicem: «Cine ştie de fapte de corupţie, să vină să denunţe»? Pisica cu clopoţei prinde şoricei?“, Adrian Miclescu, fost adjunct al procurorului-şef PNA.

„Aveam informaţii mai bune decît Timofte“

Este începutul anilor 2000, iar corupţia uriaşă care se ramifică prin toate venele ţării nu îngrijorează pe nimeni din serviciile secrete. La Bucureşti, Radu Timofte, şeful Serviciului Român de Informaţii, şi Sorin Ovidiu Vîntu, magnat în plină expansiune, se întîlnesc în case conspirative ale SRI-ului şi deapănă amintiri din copilărie. „Eram foarte buni prieteni, intimi. În copilărie curtam amîndoi aceeaşi puştoaică. El, fiind locotenent şi cu două picioare ţepene, a cîştigat“, ne-a declarat Vîntu. Între cei doi prieteni din copilărie s-a ţesut în acei ani un grandios serviciu secret paralel cu cel al statului. „Aveam o reţea de 800 de foşti securişti scoşi la pensie, profesionişti impecabili. Relaţiile acestora cu SRI-ul erau ca ale oricărui ofiţer care trece în rezervă: îşi menţine relaţiile cu prăvălia-mamă. Pe domeniul economic, care mă interesa, aveam informaţii mai bune decît Timofte. Ştiam şi numărul pe care-l poartă la pantof amanta directorului de la o fabrică anume din ţară“, spune Vîntu.

Vîntu şi Patriciu, primii duşmani ai binomului SRI-DNA

Schimbarea din 2006, cînd Radu Timofte a fost înlocuit în fruntea SRI cu George Maior, relevă cît de complexe erau reţelele oamenilor de afaceri. George Maior a povestit pentru „Adevărul“ care a fost primul şoc la preluarea şefiei SRI: parlamentarii din Comisia de Control a SRI erau simpli purtători de cuvînt pentru afacerişti ca Vîntu sau Patriciu. „Am avut discuţii destul de dure în comisiile de control, care sînt o expresie politică, în Parlament, asupra SRI-ului. Se vorbea atunci de începerea unei cooperări mai bune între SRI şi DNA. S-a pus tranşant problema de către unii dintre membri comisiei: «de ce şi pe ce bază legală...». Ziceau că, totuşi, SRI n-ar trebuie să se ocupe de acest aspect. Şi au fost multe discuţii care sînt şi o formă de presiune. Ca director al SRI, să particip în Parlamentul României la asemenea discuţii şi la asemenea întrebări... Au fost inclusiv influenţe pe această comisie de control a SRI-ului din partea unor personaje politico-economice cu mare putere la vremea respectivă. Şi domnul Patriciu, Dumnezeu să-l ierte!, şi Sorin Ovidiu Vîntu. Vîntu pur şi simplu reuşea să transmită întrebări directe prin intermediul unora din comisie“.

Cu cîteva luni înainte de aderarea la Uniunea Europeană, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării decidea că eradicarea corupţie devine „prioritate majoră“. Lupta anticorupţie şi relaţia SRI-DNA intrau într-o nouă paradigmă. „În 2006 existau zone închistate pentru SRI şi DNA. Dar am avut discuţii cu Traian Băsescu şi cu Daniel Morar, iar preşedintele tot timpul ne-a spus: «Nu vă inhibaţi, nu vă lăsaţi intimidaţi nici de nume, nici de persoane». În acest timp, ameninţările pe care le primeam indirect de la Vîntu erau pregnante. Dar, vedeţi, sistemul a reuşit să reziste“, încheie George Maior.