Pe o stradă din Bucureşti, toxicomanii se înghesuie în jurul unei ambulanţe pentru a primi seringi, relatează AFP, în contextul în care toate privirile sunt îndreptate către covid-19, iar lupta împotriva HIV bate pasul pe loc şi SIDA avansează ascunsă în Europa de Est , scrie news.ro.  

Alina Schiau, de la Asociaţia Română Anti-Sida (ARAS), străbate de trei ori pe săptămînă cartierele sensibile din Bucureşti, pentru a veni în ajutor persoanelor vulnerabile şi a le furniza material steril, în scopul evitării unui risc de contaminare.

Însă stocurile scad, iar vizitele devin mai scurte. Din cauza lipsei fondurilor publice, în timp ce toate eforturile se concentrează asupra noului coronavirus, ambulanţa riscă să rămînă în garaj începînd din Noiembrie, deplînge ea.

”Ce este mai scump? Să cumperi o seringă sau să tratezi un pacient toată viaţa sa?”, îşi exprimă indignarea colega sa, Ada Luca, furioasă din cauza lipsei de acţiune a Guvernului.

Încă dinaintea crizei sanitare, fostul bloc comunist se afla între regiunile cele mai afectate. În 2019, 76% dintre cazurile de SIDA diagnosticate pe bătrînul continent se înregistrau în partea sa de Est, potrivit Centrului European de Prevenţia şi Controlul Bolilor (ECDC). Iar covid-19 nu a făcut decît să agraveze situaţia.

DEPISTARE ÎN SCĂDERE PUTERNICĂ

”Stigmatizării căreia îi sunt în continuare victime persoanele seropozitive în numeroase ţări, pandemia i-a adăugat provocări suplimentare”, declară AFP Davron Mukhamadiev, coordonatorul în Europa al al Crucii Roşii (FICR).

Din cauza închiderii spitalelor pentru alţi bolnavi decît cei cu covod-19 şi unor restricţii de călătorie, ”accesul la servicii de depistare şi diagnostic a fost restrîns”, precizează el.

Potrivit ONUSIDA, 140.000 de infectări cu HIV au fost înregistrate în Europa de Est şi Asia Centrală în 2020, în scădere de la 170.000 în 2019. Departe de a indica o schimbare de tendinţă, această scădere reflectă o scădere ”brutală” a depistării, subliniază agenţia ONU.

România, o ţară cu 19 milioane de locuitori, care are aproximativ 17.000 de pacienţi seropozitivi, a înregistrat o scădere cu o treime a testelor anul trecut.

La fel şi Bulgaria vecină. ”Centrele sanitare regionale au fost depăşite de depistarea covid-19 şi aproape că nu au mai făcut teste anti-HIV”, deplînge Alexander Milanov, de la Organizaţia naţională bulgară a pacienţilor.

”ABANDONAŢI”

Perturbînd lanţurile logistice, pandemia a complicat totodată accesul bolnavilor la medicamente, subliniază Mukhamadiev.

Aceasta reprezintă o provocare în plus pentru românii seropozitivi, în contextul în care se află cu regularitate în pană de terapii, în această ţară al cărei buget alocat Sănătăţii este cel mai mic în Uniunea Europeană (UE).

Pentru Alexandru Tantu, un informatician seropozitiv în vîrstă de 28 de ani, care locuieşte la Bucureşti, argumentul absenţei resurselor ”nu ţine”.

”Ne simţim abandonaţi, de unde şi furia noastră”, declară tînărul AFP, evocînd boli în care absenţa tratamentului sau întîrzieri ale tratamentului riscă să aibă ”consecinţe ireparabile”.

Contactat de AFP, Ministerul Sănătăţii nu a răspuns, însă medicii declară că aşteaptă o primă plată de fonduri, în urma unei rectificări bugetare aprobate de către Guvern.

Alexandru se declară ”privilegiat”, evocînd faptul că are un loc de muncă stabil, însă spune că primeşte telefoane de la bolnavi care ”se gîndesc la sinucidere”.

El reproşează statului faptul că nu şi-a recunoscut niciodată ”responsabilitatea istorică”, avînd în vedere că majoritatea morţilor din cauza SIDA îi sunt imputabile.

Aproximativ 11.000 de copii născuţi în anii ’80, în regimul pro-natalist al lui Nicolae Ceauşescu, au fost contaminaţi prin folosirea unor seringi nesterilizate în spitale sau orfelinate. SIDA era considerată, atunci, un rău care afecta doar ”Occidentul depravat”.

FRICĂ VISCERALĂ

Penurii de tratamente anti-SIDA, Alina Dumitriu, directoarea ONG-ului Sens Pozitiv, a cunoscut deja, însă credea că acele vremuri au trecut.

Între apeluri telefonice şi mesaje scrise de la pacienţi disperaţi, ea triază comprimate – donaţii primite din străinătate – pe care le va trimite celor a căror viaţă depinde de ele, zeci de persoane pe săptămînă.

Ea furnizează uneori şi unor spitale, care ”au trebuit să taie din bugetul destinat bolnavilor de SIDA, pentru a face faţă afluxului de cazuri grave de covid-19”.

Noile terapii prelungesc durata vieţii, însă ”aceşti bolnavi trăiesc mereu cu o frică viscerală, neştiind dacă mîine vor mai avea medicamente”, îşi exprimă nemulţumirea Dumitriu.

Într-o geantă mare şi roşie, ea transportă pilule în valoare de cîteva mii de euro, devenită o ”traficantă de medicamente” în pofida voinţei sale.