Şi iarăşi Moscova a demonstrat că poate face alegerile strategice mai bine decît SUA. Rusia nu poate fi numită partener ideal pentru SUA, dar interesele uneori coincid. În astfel de momente, Washington-ul trebuie să lase deoparte atitudinea duşmănoasă, moştenită din timpul războiului rece, şi să colaboreze. Cel mai bine ar să se înceapă cu Siria.

Politica SUA faţă de Siria a fost greşită chiar de la începutul conflictului, declanşat acum cinci ani. Insistînd pe teza că Assad trebuie să plece, americanii au stimulat opoziţia să nu accepte nici un fel de negocieri. De fapt, asta şi a condus la începutul coşmarului sîngeros din Siria.

Rusia, care de mai multe ori s-a ciocnit de acţiunile teroriste ale islamiştilor extremişti, simte bine pericolul care vine din Siria. Dar acest pericol ameninţă deja şi Occidentul. SUA ar trebui să promoveze acum aceeaşi politică ca şi Rusia: să împiedice căderea regimului Assad, să ajute la constituirea unui alt regim, care într-o formă sau alta îl va include şi pe Assad şi adepţii lui. Iar după asta – să obţină încetarea focului.

Căderea regimului Assad ar conduce la un vacuum catastrofal al puterii, situaţie de care se vor folosi teroriştii islamişti. Acest lucru ar dăuna SUA, Rusiei şi Iranului. Acesta ar fi interesul comun, pentru care Moscova şi Washington-ul ar trebui să negocieze cu statele care vor acelaşi lucru.

Din punct de vedere logic totul e corect. Însă propunerea de a colabora cu Rusia este detestată de anumite cercuri din Washington. Ea contravine politicii externe americane: Rusia este duşmanul etern al SUA, deci, tot ce promovează interesele ei, dăunează intereselor SUA. În loc să insiste pe teza „cine nu-i cu noi e împotriva noastră”, SUA ar trebui să recunoască faptul că statele cu care au divergenţe în anumite domenii, ar putea să fie partenere în alte sfere de activitate. Şi Rusia ar servi drept un exemplu foarte bun.

Probabil, SUA, ca ţară, ar fi avut un grad mai mare de securitate, dacă anterior ţinea cont de politica externă a Moscovei. Guvernul afgan, susţinut de Rusia în anii 1987 – 1992 a fost mult mai progresist şi onest decît următorul, instalat de americani. Mai tîrziu Moscova a solicitat Washington-ului să nu intre în Iraq şi să nu-l debarcheze pe Saddam Hussein. Ambele ori ruşii au avut dreptate. În Siria, Moscova iarăşi are dreptate. În momentul de faţă este în interesul SUA să păstreze puterea lui Assad, cel puţin pentru un timp. De altfel, ca alternativă, vom avea halifat-ul Statului Islamic de la Marea Mediterană pînă la cea Caspică.

După The Boston Globe, SUA