Nu incultura muzicală e problema, ci faptul că are adepți de milioane

Autor: Mihai CONȚIU

În cele ce urmează, mă voi referi strict la ”explozia muzicală de libertate” din România de după anul 1990, nu la cea din muzica populară, fără referire la muzica nouă din Republica Moldova pentru că nu o cunosc. Dimpotrivă, în Republica Moldova, cu cîteva prilejuri de reprezentare publică, am descoperit existența unor interpreți și formații cu un talent absolut excepțional, de clasă internațională, iar în această ecuație nu pot include O-Zone, Pavel Stratan și alții de aceeași factură.

Țin să precizez că, înainte de anul 1990, am avut deosebitul privilegiu de a mă afla, ca actor de estradă, pe aceeași scenă unde cîntau nume precum Aurelian Andreescu, Cornel Constantiniu, Aura Urziceanu, Dorin Anastasiu, Angela Ciochină, Gică Petrescu etc. După anul 1990, simultan cu iluzia că românii au scăpat definitiv de comunism, a explodat și o neo-muzică în care libertatea exprimării interpretative a fost asumată de o puzderie de tineri inculți cu un bănuit, de către ei, talent. Asta se întîmpla în paralel cu răspîndirea în masă a ”cultului” pentru dizgrațioasele, pentru mine, manele.

Astfel, au apărut fel și fel de ”genuri muzicale” pe care nu are rost să le invoc. Instantaneu, acești tineri interpreți semianalfabeți au început să aibă mai multă priză la publicul larg decît nume celebre și valoroase ca Angela Similea Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Mihai Constantinescu, Marius Țeicu, Dida Drăgan, Horia Moculescu etc., etc. De regulă, la originea unei melodii de succes se află trei entități: textierul, adică poetul care scrie versurile, compozitorul și interpretul căruia îi este încredințată piesa. Sigur că sunt și excepții în care interpretul are și vocații de compozitori, așa cum sunt Țeicu, Marius Dragomir, Moculescu, Florin Bogardo etc., dar și aceștia au solicitat versuri de la textieri. Asta înseamnă că din veniturile încasate de solist/formație în concerte o parte revin, ca drepturi de autor, și textierului și compozitorului.

Prin anul 1994, după o jurizare oarecare la care am luat parte, am luat masa, la un restaurant, într-un grup mai mare din care făceau parte și membrii a două formații de muzică ușoară. Exprimîndu-mi mirarea că, deși aveau ceva voci, rostesc/interpretează texte agramate scrise și orchestrate de ei în loc să apeleze la un textier și un compozitor care le-ar garanta un succes și mai mare, mi-au răspuns: ”Oricum avem succes. De ce să împărțim banii și cu din ăștia dacă ne descurcăm singuri?”

În continuare, spre o deplină lămurire, vă ofer cîteva texte penibile scrise, orchestrate și cîntate de interpreți și formații foarte cunoscute în România, dar și în Republica Moldova:

”Suzana, eu te spun lu’ mama/ Mi-ai furat banana/ Nu mă mai joc, nuuu/ Mama, mi-au furat banana… Roxana şi Suzana/ Nu mă mai joc, nuuu.” (Valahia, ”Banana”) ”Moşule, ce tînăr eşti/ E prima Iarnă cînd vii la mine/ Nu te mai las să pleci/ Noapte de vis alături de tine.” (Andre, ”Noapte de vis”)

”Hai să facem marmelada/ Dintr-o varză şi-un rechin.” (Fără Zahăr, ”Fără zahăr”)

„Pe mine mă cheamă Sorel/ Sunt băiat ciumeg și am capu’ chel.” (Ca$$a Locco, ”Sorel”)

”Loco, loco, macho, macho man/ Se ține foarte bine again and again/ Un, dos, un, dos, tres, stai și fii pe fază/ Ragazza-i tare, tare și te hipnotizează.” (Genius, ”Macho Man”)
„Jimmy, Jimmy, iubeşti fetiţele în bikini, dar pe tine cine te mai iubeşte Jimmy/ Jimmy, Jimmy, iubești fetițele în bikini /Oricine ştie bine că toate vin la tine.” (Non Stop, ”Jimmy”)

„Mi-e frică, mi-e frică/ Să dorm singurică/ Mai stai, nu mă lăsa/ Mi-e frică, mi-e frică/ Să dorm singurică/ Te rog, nu pleca!”, Spicy, ”Mi-e frică”

”În garsoniera ta/ E chiar aşa / Cum e-n America/ Unde un vis uneori/ Se împlineşte în zori.” (ASIA, ”Garsoniera ta”)

„Dau la pompă/ Dacă fata a mai slăbit/ Dau la pompă/ Dacă s-a aerisit/ Dau la pompă/ Băăăi, s-a cam încins/ Cauciuc pe cauciuc, sentiment de nedescris.” (Plus 2, ”Dau la pompă”)

”Ştiu că vrei să te distrezi cu mine doar o seară/ Instinctul meu de fată mare nu mă-nşeală.” (Exotic, ”Sărut”)

”Sunt multe fete bune care au şi părul mare/ Sunt şi mai multe fete care-l poartă pe picioare/ Dar cele mai multe fete şi-l păstrează între picioare/ Îl flutură şi-l usucă basul şi cu toba mare.” (Viţa de vie, ”Basul şi cu toba mare”)

”Vreau s-o fac, fac, fac, fac, fac/ Vreau s-o la la la la la/ Spune da, da, dacă vrei/ Spune nu, nu, numai hey/ Vreau să o fac, spune dacă vrei/ Spune dacă vrei.” (Double D, ”Spune-mi dacă vrei”)

„Curvele știu să ne dea foc/ Curvele ştiu să ne stingă focul/ Curvele nu pun întrebări/ Nu vor să știe unde ai fost aseară/ Curvele sunt triste mereu/ De mii de ani dimineața e greu…/ Curvele mor, pot suferi/ Singurătatea din zori de zi…” (Vama Veche, ”Curvelor, cu drag”)

”Un meduz şi o meduză/ Stau pe plajă buză-n buză/ El propune, ea refuză/ Nu se ard.” (Parlament, ”Vara”)

Mă opresc aici deoarece cred că și așa v-am oferit prea multe exemple! Care Dan Spătaru, Dauer, Andreescu, Similea, Chiriac, Monica Anghel și celelalte valori autentice? Nu semianalfabetismul, incultura, grobianismul, indecența și frustrările acestor ”interpreți” sunt o mare problemă, ci faptul că există milioane de tineri care-i idolatrizează și îi îmbogățesc efectiv prin participarea lor la concerte, dar și că posturile de radio și televiziune îi difuzează prioritar și le acordă ”drepturi de autor”. Acesta-i nivelul… la nivel național majoritar! Într-o astfel de realitate, nu credeți că e stupid să ne mai mirăm că românii majoritari votează politicieni impostori și cu diplome universitare false?