Joseph Nagyvari, profesor emerit la Catedra de Biochimie a Universităţii Texas A&M, studiază compoziţia chimică a viorilor Stradivarius încă din 1976. La capătul unei munci titanice, el a ajuns la concluzia că anume substanţele chimice (şi nicidecum lemnul folosit de Stradivarius) confereau viorii un sunet unic.
Lemnul folosit de Antonio Stradivarius şi de Guarneri del Gesu era supus unui tratament chimic foarte agresiv, iar aceste substanţe chimice acţionau ca agenţi de oxidare. Lutierii le-au tratat cu aceste substanţe dintr-un motiv prozaic: pentru a împiedica viermii şi carii să se cuibărească în lemnul viorilor. Probabil că, după ce au aplicat acest tratament plăcilor de lemn din care se confecţionau viorile, au rămas plăcut surprinşi de profunzimea şi claritatea sunetelor şi au hotărît să continue procesul de fabricaţie şi să păstreze secretul. Muzicologii trebuie să fie recunoscători... cariilor! După cum se ştie, Antonio Stradivarius (1644-1737) a creat de-a lungul vieţii circa 1200 de viori, ţinînd o strictă evidenţă a acestora. La ora actuală, mai există doar jumătate dintre viorile Stradivarius, fiecare fiind cotată la peste 5 milioane de dolari!