Mentalitatea securist-ceaușistă cu care au fost contaminați unii moldoveni

Autor: Mihai CONȚIU

”Patrioții pro-români” din Republica Moldova sunt unici și, credeți-mă, greu de priceput de către absolut toți românii raționali din România. Despre o serie întreagă de ”anomalii pro-românești” am tot scris, într-o forma sau alta, dar revin deoarece ”boala” persistă. Absolut toți moldovenii care afirmă răspicat că sunt români nu-s capabili să ne înțeleagă și să ne cunoască pe noi, cei care suntem români născuți și crescuți în România. În urmă cu ceva timp, un respectabil prieten m-a întrebat, virtual vorbind, în ce Țară aș dori să mă nasc dacă ar fi cu putință ca eu să decid/aleg asta. Firește că i-am spus că tot în România, în pofida faptului că România de după 1989 m-a învins și i-a înfrînt pe absolut toți românii conștienți și iubitori de cinste, adevăr și viitor prosper pentru țara lor.

În România, ca, de altfel, și în întreaga lume democratică și civilizată, absolut oricine – politician, intelectual, savant etc. – este supus criticilor argumentate și necesare, fără ca autorii criticilor să fie etichetați drept ”anti-români”, iar asta deoarece în România nu există asociații de tip sectar, așa cum sunt în Republica Moldova. Au existat și încă mai sunt o mulțime de moldoveni ”angajați la pro-românism” care au avut și au și acum tupeul cinic și neobrăzarea ignorantă de a mă eticheta drept ”anti-român”. Am constatat, de-a lungul timpului, că aceste halucinații au un ”centru de comandă” dominat de indivizi dintre cei mai imorali și lipsiți de scrupule, ale căror ”decizii” sunt asumate de o anumită gloată deoarece sunt percepuți ca fiind lideri de opinie ori ”mari personalități”.

Adevărul pe care îl voi spune mai departe se bazează pe o bună cunoaștere de către mine a subiectului. Forma de manifestare a pro-românismului de aici a fost aplicată, cultivată și coordonată de către Serviciul Român de Informații (SRI) încă din anul 1990. O scurtă perioadă de timp, după 1990, am lucrat cu cîteva capete luminate din SRI, ofițeri care, ca și mine, nu lucraseră anterior cu vechea Securitate a dictatorului Nicolae Ceaușescu, deci știu bine ce spun. Începînd cu 1990, majoritatea lucrătorilor din SRI proveneau din fosta Securitate, iar ”neo-patriotismul” cultivat de către ei era identic cu cel însușit în comunism, de tip ceaușist. Anume acest tip de ”neo-patriotism pro-românesc” vicios și obtuz a exportat SRI în Republica Moldova prin intermediul liderilor locali aleși și retribuiți sub diferite forme.

În consecință, majoritatea liderilor locali ai pro-românismului și-au asumat și o imunitate în fața oricăror critici oricît de bine argumentate ar fi. A-i critica reprezintă un păcat de moarte, la fel cum era atunci cînd românii l-ar fi criticat pe Ceaușescu. Acești liderași locali ai pro-românismului sunt și extrem de periculoși prin metodele diabolice prin care înțeleg ”să-i execute” pe cei care nu sunt de acord cu ei. Ei sunt reprezentarea perfectă a ceea ce era Securitatea lui Ceaușescu. Nu sunt conștienți de asta chiar și din simplul motiv că li s-a spus de către ”recrutorii lor români” că ”ei nu sunt oameni simpli de rînd”, după cum îmi dezvăluia un ofițer al SRI prin anul 1993. În realitate, toți acești indivizi sunt niște ”mici Ceaușescu” dictatori care, practic, și-au schimbat stăpînul și fesele pupate – de la cele sovietice, la cele securist-ceaușiste. Vă dați seama cu cîtă perfidie le-a fost alimentat orgoliul lor provincial?

Ei știu bine că vorbesc în perfectă cunoștință de cauză, că nu mint și nu manipulez și exclusiv din acest motiv ”această mafie locală” mă și cenzurează de atîți și atîți ani!

Practic, mi se pare o stupizenie absolută să invoci ”mîndria de a fi român”. Ce-i aia? Personal, n-am auzit despre mîndria de a fi german, american, francez, britanic etc. Pur și simplu, ne bucurăm că suntem români ca Brâncuși, Eliade, Cioran, Coandă, Ionesco, Enescu și alte mari personalități, precum ca și unii mari sportivi care ridică pe catargul competițiilor internaționale drapelul României. Fără să fiu ”mîndru că sunt român”, sunt teribil de încîntat de performanțele prietenilor mei români din România, dar și ale celor din Europa, SUA, Australia ori Canada. Atît și nimic mai mult! În rest, ne întoarcem la necazurile noastre de români.

Ca un exemplu critic, nimic și nimeni nu ne împiedică, români normali fiind, să recunoaștem că Mihail Sadoveanu a fost un mare scriitor, dar și un ticălos odios, care și-a dat acordul pentru condamnarea la moarte a celor care s-au opus instaurării comunismului în România de către ruși. În calitatea de vicepreşedinte al Marii Adunări Naţionale, scriitorul semnează condamnarea la moarte a unui ţăran ce refuzase să se înscrie în colectiv (colhoz). Mai mult, îi refuză bietului om şi cererea pentru comutarea pedepsei. Tot Sadoveanu îşi pune semnătura, în Octombrie 1953, pe rezoluţia de respingere a cererii de comutare a pedepsei în cazul a 13 condamnaţi la moarte.

Sadoveanu, în perioada interbelică, a fost liberal, a scris în cotidianele de Stînga Adevărul și Dimineața, în 1928 a devenit Mare Maestru al Marii Loji Naționale Masonice din România, a fost un mare susținător al Monarhiei, iar după 1945 a devenit cel mai fidel partizan al comunismului și al URSS, primind, în 1961, Premiul Lenin pentru Pace. A fost președinte al Adunării Deputaților după instaurarea comunismului, dar a fost și președintele Comisiei care a refuzat ca operele lui Constantin Brâncuși să fie acceptate de către Statul român.

Păstorel Teodoreanu, epigramist celebru pentru ironia sa, îl atacă pe naşul său, Mihail Sadoveanu, pentru atitudinea sa pro-rusă, astfel că vor rămâne celebre aceste sublime versuri: ”Sadoveanu filo-rus/ Stă cu curul la apus,/ Ca s-arate-apusului/ Care-i faţa rusului“.

Știm foarte bine cîți sunt și cine-s intelectualii moldoveni care, pe vremea sovietică, i-au slujit cu credință pe ruși, i-au proslăvit pe Lenin, Stalin etc., iar după 1990 au devenit rrr-omâni, cu trei de ”r”. Dacă încearcă cineva să-i ironizeze măcar cum a făcut-o Păstorel cu Sadoveanu, s-ar trezi ”Ceaușescu sau Stalin din ei” și ar pune gloata ignorantă să te ciomăgească sau să te ucidă! Am pățit-o și știu ce spun!

După peste trei decenii de ”democrație originală românească”, am constatat că noi cei care, în Decembrie 1989, am luptat pentru o Românie democrată, liberă de comunism și lichele, pentru o Românie Regală și a valorilor, am fost înfrînți de neo-bolșevicii lui Ion Iliescu, ajungînd astăzi, în anul 2024, ca România să fie guvernată de plagiatori și să aibă ”tinere speranțe politice” impostoare pro-rusești ca George Simion și Diana Șoșoacă. Asta-i România reală, eșuată și incapabilă de noblețe! La o astfel de Românie sunt înhămați pro-românii moldoveni – o Românie care încă poartă stigmatul sovietic-securist conservat de banda ticăloasă și trădătoare din subordinea criminalului Ion Iliescu, iar ”complicii localnici” moldoveni știu despre ce e vorba!