O nouă teorie ştiinţifică demonstrează că moartea trupului nu este punctul terminus al călătoriei sufletului, aşa cum, de altfel, susţineau şi strămoşii noştri, dacii.

„Multiversul” ne aşteaptă

Prin observaţii ce ţin de fizica cuantică s-a ajuns la noţiunea de „lumi multiple” sau „multivers”, în loc de „univers”. Noua teorie care demonstrează ca moartea nu există are la bază conceptul de biocentrism.

Adică, există un număr infinit de universuri şi tot ceea ce este posibil să se întîmple are loc în unele dintre acestea. Iar ceea ce nu este posibil sa se întîmple este doar moartea! Toate aceste multiple universuri exista simultan si, indiferent ce se întîmplă într-unul dintre acestea, „acţiunea” se continua într-un altul.

Dacă un corp este distrus într-un univers, nucleul energetic de 20 de waţi – măsurat ştiinţific – care a făcut creierul să funcţioneze ca un computer nu se stinge odată cu trupul. Se ştie de ani mulţi că „energia nu se distruge, se transformă”, iar „fîntîna energo-informaţională” a creierului, cum au numit cercetătorii cei 20 de waţi, transcende într-o nou univers.

Timpul şi spaţiul, „instrumente pentru creier”

Un experiment, publicat recent în „Science”, arată comportamentul unei particule ce trebuia să treacă simultan prin doua separatoare de fascicule. Particula a trecut prin primul separator de fascicule. Cît timp aceasta a petrecut în separator, un Observator oarecare se poate decide să acţioneze comutatorul celui de-al doilea separator, pornindu-l sau oprindu-l. Ceea ce Observatorul a decis la acel moment, a determinat particula să se comporte într-un anume fel, să treacă mai departe sau să mai aştepte. Indiferent de alegerea pe care a făcut-o Observatorul, particula este cea care experimentează opţiunile. Ideea e că manifestarea energiei transcende ideea clasică de timp şi spaţiu. Gînditi-vă la cei 20 de waţi de energie ca la un holoproiector, care afişează rezultatele experimentului pe un ecran. Indiferent dacă Observatorul a oprit sau a pornit al doilea separator de fascicule, holoproiectorul rămîne activat de aceeaşi baterie de 20 de waţi. Conform Biocentrismului, spaţiul şi timpul sînt doar instrumente pe care creierul uman, „bateria de 20 de waţi”, le foloseşte ca să aranjeze într-o formă accesibilă informaţiile primite. Mintea are nevoie de ele. „Bateria” nu, doar le procesează la un moment dat, dar funcţionarea ei categoric nu depinde de timp şi spaţiu.

Legătura Cer-Pămînt

Vorba lui Einstein: „Oamenii ca mine ştiu că diferenţa între trecut, prezent şi viitor nu este decît o iluzie perpetuată de încăpăţînarea umană”. Orice se întîmplă cu trupul uman, „bateria” este cea care va experimenta trecerea prin „al doilea separator de fascicule”. Aici intervine Multiversul. Intr-un univers, trupul poate să moară, dar simultan, în alt univers, el poate continua să trăiască. Practic, ceea ce au descoperit cercetătorii acum, în trecut se numea Pomul vieţii, a cărui filosofie se regăseşte în toate culturile antice. Este Thorul, „legatura Cer – Pămînt”, care constituie calea prin care „fîntîna nemuritoare de energie”, „bateria de 20 de waţi” purtătoare de infoenergie sare dintr-un univers în altul. In ştiinţă, Thorul poartă denumirea de Podul Einstein-Rosen. De fapt, sînt mai multe poduri, fiecare către alt univers, care uneşte „găurile negre”. Conform acestei teorii, universul în care ne aflăm noi se află în interiorul unei găuri negre, care există în interiorul altui univers şi tot aşa. Cine este Observatorul care alege să ne comute la un moment dat, acordînd „bateriei” energoinformaţionale să experimenteze şi alte universuri? Rugăciunea „Tatăl nostru” conţine esenţa acestei teorii: „Tatăl nostru care eşti în ceruri (…)/ Facă-se voia Ta, precum în Cer, aşa şi pe Pămînt”!

Sursa: Revista Presei