Ex-ambasadorul Turciei în Franţa, Uluç Özülker, consideră că în Orientul apropiat zonele de influenţă au fost deja partajate. „SUA şi Rusia au convenit asupra Siriei şi Iraq-ului. Între dînşii este o înţelegere în stilul: de Iraq răspunzi tu, de Siria – eu. America e mulţumită şi chiar fericită că Rusia a venit în Siria”, a declarat diplomatul într-un interviu.

De fapt, Rusia şi SUA şi-au împărţit misiunile. Pentru că pe cîmpul de luptă e nevoie şi de forţe terestre. Iar America ştia că de una singură, doar cu lovituri aeriene, nu va ajunge la rezultatul scontat. Precum şi faptul că o coaliţie, înjghebată rapid, nu va face faţă situaţiei. Ca rezultat, Rusia şi-a consolidat poziţiile în regiune. De facto, Kremlinul a spus: „Nu contează, cu Assad sau fără, o parte a teritoriului, cu ieşire la Marea Mediterană, va fi sub patronajul meu”. Şi America a fost de acord.

În consecinţă, acţiunile Rusiei în Siria sînt următoarele:

1. doar 10% din bombardamente sînt îndreptate asupra Statului Islamic, restul – împotriva opoziţiei siriene, inclusiv a turkmenilor (turkomani).
2. Rusia colaborează cu regimul Assad.
3. Rusia colaborează cu partidul Uniunea Democrată (PYD).
4. Rusia, pe teritoriul Siriei, creează o nouă structură, sub protectoratul său.

Rusia ştie cît de mult e îngrijorată Ankara de aceste acţiuni, dar acţionează de parcă s-a înţeles deja cu alţi jucători, mai importanţi şi mai puternici.

Drept dovadă a hegemoniei ruseşti în regiune e ceea ce se întîmplă în Siria: regimul Assad, care pentru multă lume occidentală şi-a pierdut legitimitatea, invită Moscova. Moscova vine, se situează de partea regimului, bombardează oraşe şi pînă la urmă se stabileşte aici şi cu traiul. Lumea consideră asta ca ceva normal, iar SUA şi Europa tac. Pentru Turcia e dureros, dar asta nu mai are importanţă.

După Star gazete, Turcia