Moldovenii au hotărît să se auto-finlandizeze

Interviu cu Iulian Fota

Începînd cu 2012, România e parte într-un război informaţional, situaţie care s-a mai înregistrat în două momente importante – cînd ne apropiam de NATO şi de Uniunea Europeană, afirmă Iulian Fota, cel care i-a fost consilier pe probleme de securitate naţională fostului preşedinte Traian Băsescu. Criza din Ucraina se va transforma într-un conflict îngheţat, iar Republica Moldova se "auto-finlandizează", mai declară acesta într-un interviu acordat Ziare.com, exprimîndu-şi convingerea că Occidentul nu va "trece Rubiconul" înarmînd Ucraina.

Iulian Fota atrage atenţia asupra faptului că românii "sînt deja hărţuiţi de avioane militare ruseşti care vin şi zboară ostentativ pe la graniţele României" şi le cere jurnaliştilor să nu facă jocul propagandistic al adversarului. Fostul consilier prezidenţial îşi exprimă regretul că n-a fost mai convingător în discuţiile purtate la Washington înainte de declanşarea crizei din Ucraina, cînd a ridicat semne de întrebare cu privire la ce se întîmplă în zona Mării Negre, dar i s-a spus să iasă din "rusofobia noastră tradiţională".

- Care este situaţia în Estul Ucrainei după intrarea în vigoare a armistiţiului?

- Semnalele care vin sînt că armistiţiul, în general, nu se respectă. Mai există semne de întrebare.

- Venite dinspre ce tabără?

- Informaţiile care vin îi indică pe separatişti ca fiind cei care nu respectă armistiţiul. Dar tendinţa este de respectare a armistiţiului, dacă ne bazăm pe informaţiile pe care le vedem în spaţiul public.

- La ce să ne aşteptăm în continuare, ce credeţi că urmează?

- Urmează îngheţarea conflictului şi intrarea în logica unui conflict îngheţat, respectiv consolidarea entităţii din Estul Ucrainei sub denumirea pe care separatiştii o vor, autoadministrarea sau autoguvernarea. Dar urmează nişte negocieri foarte importante, care pot consolida armistiţiul sau pot să îl arunce în aer, negocieri legate de modul în care în Ucraina va fi integrată această nouă entitate administrativă.

- Se discuta în mass-media despre o posibilă înarmare a Ucrainei de către Occident. Credeţi că e o idee bună?

- Părerea mea este că, dacă Occidentul hotărăşte înarmarea Ucrainei, această decizie va fi percepută de Rusia ca fiind cea mai ostilă decizie la adresa ei din ultimii 25 de ani. Ar fi un "Rubicon" în relaţia Occidentului cu Rusia sau a Rusiei cu Occidentul. Nu văd pe nimeni în Occident dispus în momentul ăsta să treacă acest Rubicon.

- Ce se întîmplă cu Republica Moldova în aceste condiţii?

- Republica Moldova se adaptează. După cum vedeţi, îşi iau singuri măsuri de supravieţuire. Eu aşa interpretez evoluţiile actuale de la Chişinău. Republica Moldova are instincte foarte bune, a supravieţuit în Uniunea Sovietică zeci de ani. Cred că ei au înţeles ce se întîmplă şi îşi iau măsuri de supravieţuire, respectiv o estompare a procesului de europenizare sau o încetinire a lui (nu o oprire, ceea ce este foarte important!), în paralel cu un plus de relaxare sau încredere pe care încearcă să îl ofere Rusiei. Vom vedea cum arată noua formulă guvernamentală, pentru că din punct de vedere politic ea încă nu este stabilizată.

Propunerea de premier, pe care am văzut-o şi eu în presă zilele trecute, asta îmi arată: moldovenii au hotărît să se auto-finlandizeze. Şi să ştiţi că nu e chiar lipsită de logică gîndirea lor. S-ar putea să îşi dea seama că e mai bine să se auto-finlandizeze ei decît să se ajungă în situaţia în care îi finlandizează alţii, cu pierderile de rigoare, şi mă refer aici în special la cele teritoriale.

- În ceea ce priveşte Transnistria, ne putem aştepta la schimbări în curînd?

- Nu, nu ar avea nici o logică. La cum merge politica la Chişinău, diluarea procesului de europenizare este în mod clar, clar, pe placul Rusiei. Şi atunci, de ce ar inflama Rusia situaţia încurajîndu-i pe transnistreni să mişte în front? Nu, eu cred că, dimpotrivă, moldovenii vor fi "pedepsiţi" ca şi ucrainenii, fiind puşi să plătească pensiile celor din Transnistria, pentru că e clar că Rusia nu mai are bani şi pentru transnistreni, cel puţin deocamdată.

- Se vorbeşte tot mai des despre un război informaţional purtat de Rusia prin aşa-numiţii "omuleţi verzi", pe care i-a menţionat şi fostul preşedinte Traian Băsescu. Dvs. ce părere aveţi?

- Este foarte clar că în panoplia de instrumente, nu numai a Rusiei, ci şi a altor state, avem şi instrumente de ordin informaţional. E normal, fiecare doreşte să îşi promoveze mesajul şi el să fie cel care răzbate din ecranul televizoarelor şi intră în mintea şi în inimile oamenilor. Evident că din jocul asta nu este exclusă nici România. Ce am constatat eu este că, începînd din Vara lui 2012, au început să curgă spre România dinspre anumiţi vectori de media, în special Vocea Rusiei, o serie întreagă de mesaje altfel construite decît pînă atunci. Şi să ştiţi că acest lucru a fost sesizat şi de presa occidentală.

Bănuiala mea (pentru că nu am acces la ce ordine a primit Vocea Rusiei) este că începînd cu 2012 România e parte într-un război informaţional. Poate cuvîntul "război" sperie puţintel, dar după părerea mea cam asta e. Noi nu ne-am confruntat cu situaţii de genul ăsta în ultimii 25 de ani, că n-am avut de ce. Dar este adevărat că au mai fost cel puţin două momente în care s-au mai încercat aceste strategii informaţionale asupra României, adică răspîndirea de ştiri false despre noi.

- Cînd?

- Cînd ne apropiam de NATO şi de Uniunea Europeană. În 2004, îmi aduc aminte clar derularea anumitor clişee în presa occidentală, încercîndu-se să se inducă convingerea că românii nu sînt serioşi, că nu sînt civilizaţi etc.

- Aţi identificat asemenea vectori de media şi pe teritoriul României?

- Unii dintre jurnaliştii noştri, cred că fără rea intenţie, iau şi rostogolesc veştile, mai ales pe cele bine făcute, care au şi caracter senzaţional. Nu ştiu dacă e un lucru bun. Cred că ar trebui o discuţie serioasă între reprezentanţii mass-media, ONG-uri şi anumite puteri ale statului asupra atitudinii corecte în caz de agresiune informaţională.

Sînt alte state care în astfel de situaţii reacţionează cum trebuie, nu fac jocul adversarului. Pericolul întotdeauna este că din dorinţa de a da o ştire să faci jocul adversarului ţării tale, transformîndu-te, fără să vrei, repet, fiindcă nu bănuiesc o rea credinţă, într-o cutie de rezonanţă pentru el. Pot să vă dau un exemplu. Am avut cazul consulului de la Chişinău, vă amintiţi. Toată presa din România a mediatizat acel caz.

O situaţie similară s-a întîmplat în Marea Britanie, cînd un diplomat britanic a fost prins în pat cu nişte fete băgate de cineva, nu vreau să precizez cine. Principalii responsabili ai presei britanice au avut o scurtă "consfătuire" şi concluzia conducătorilor de instituţii media a fost că nu e treaba lor să facă jocul adversarului, înţelegînd de ce imaginile respective fuseseră date publicităţii. Oricum se ştia că diplomatul respectiv fusese deja pedepsit pe linie administrativă.

Asta a fost concluzia lor: nu facem jocul adversarului, nu mediatizăm excesiv cazul ca să le dăm lor satisfacţie.

- În acest context, se discută public despre mobilizarea rezerviştilor şi tinerilor din România. Cît de mare este riscul?

- Dacă vă aduceţi aminte, a mai fost un val din acesta anul trecut. Statul român are proceduri standard pe care le exersează şi în timp de pace legat de ceea ce noi numim pregătirea populaţiei şi a teritoriului pentru apărare sau pentru război. Nu e nimic în plus faţă de anii trecuţi, nu avem motive de îngrijorare. Dacă pe undeva s-a sesizat ceva, nu e în context ucrainean, ci în contextul eforturilor fireşti de a ne apăra ţara dacă ar fi cazul.

Pe de alta parte, dezbaterea e binevenită, pentru că am intrat într-o perioadă internaţionala mult mai complicată şi mai proastă decît altădată şi probabilitatea ca România să fie victimă sau să fie angrenată într-un scenariu militar e mai bine conturată ca altădată. Dacă altădată un astfel de scenariu militar era inexistent, mai ales după ce fosta Iugoslavie s-a liniştit, în momentul ăsta nu-l mai putem exclude din evaluările noastre. Cea mai bună dovadă: că sîntem deja hărţuiţi de avioane militare ruseşti care vin şi zboară ostentativ pe la graniţele noastre, ne obligă să ridicăm aviaţia militară în aer. De asemenea, îi testează pe bulgari şi pe turci. Deci sîntem deja într-o fază în care acum 3-4 ani nu eram.

- Privind în urmă, credeţi că putea fi anticipată şi prevenită criza din Ucraina?

- Anexarea ilegală a Crimeii să ştiţi că nimeni nu a prevăzut-o. Şi cred că, dacă venea cineva cu această idee, îl considerau toţi nebun. Noi am mai încercat pe relaţia cu aliaţii noştri occidentali să le spunem, cu doi ani înainte de ce s-a întîmplat în Crimeea, "Ştiţi, nouă nu prea ne plac nişte lucruri din zona Mării Negre, vedem nişte chestii care nu ni se par în regulă, nu înţelegem de ce".

Eu am fost la Washington cu o lună înainte de Vilnius (octombrie 2013), de unde a început toată povestea, şi discutînd cu colegii americani ei mi-au recomandat prieteneşte să ne mai relaxăm şi să mai ieşim din rusofobia noastră tradiţională. Şi astăzi îmi pare rău că nu am fost mai tranşant în susţinerea punctului meu de vedere. M-am gîndit că poate americanii au dreptate, că sîntem prea rusofobi.