Anton Bacalbaşa: Moş Teacă. Răscoala căruţaşilor

Moş Teacă intră în companie cu o falcă-n cer şi una-n pămînt.

— Drepţi! Iute, răcane! Acum să vă văd! Aţi auzit că-i rivuluţie? Orden de la comenduire! Într-un minut, compania-i gata. Moş Teacă se pune-n fruntea ei, şi pornesc în pas de voie.

Pe tot drumul, pînă la cheiul Dîmboviţei, Moş Teacă, mîndru ca-n faţa Plevnei, cu barba-n vînt şi cu sabia la umăr, ţine tactul marşului:

— Un, doi! Un, doi!

În sfîrşit, ajung.

— Companie, stăi! La-front!

Compania execută mişcările, iar Moş Teacă vine-n faţa ei spre a o instrui şi încuraja.

— Ştiţi voi de ce v-a adus aici stăpînirea? V-a adus ca să nu să facă rivuluţie! Ce este rivuluţia? Rivuluţia este cînd ţivilii să scoală, şi asta e! Soldatu este dator să facă ochii-n patru la rivuluţie, că nu să ştie unde-i inamicu! N-ai voie să fumezi, nici să stai de vorbă cu ţivilii, leat, că tu nu eşti ţivil! Soldatu e dator să împuşte ori să împingă pă oricine nu se supune la orden!

În momentul acela, pe cînd Moş Teacă-şi ţine discursul, începe să plouă la pietre.

Moş Teacă se retrage la spatele companiei şi începe a comanda:

— Pentru scrima cu baioneta, spre apăra-re! La cap paraţi şi-mpungeţi, volta la dreapta, volta la stînga, îndoită trecere-nainte şi-napoi, nainte-mpungeţi marş!

Compania începe a executa mişcările, face doi paşi înainte, doi paşi înapoi, se întoarce la dreapta şi la stînga, învîrteşte puşca-n sus şi-n jos şi izbuteşte a imita perfect pe Alexandru Machedon cînd se bătea cu ţînţarii.

În vremea asta, pietrele curg droaie. Căruţaşii huiduiesc de la o distanţă enormă pe Moş Teacă, ba izbutesc să-i turtească şi chipiul cu un pietroi ciubuc.

Văzînd că nu-i rost, comandă retragerea.

Cînd ajunge la adăpost, Moş Teacă cheamă pe furier şi-i dă ordin să facă un tablou de numărul morţilor şi al răniţilor dintre căruţaşi. Apoi ţine companiei un discurs plin de laude pentru vitejia pe care a dovedit-o în faţa rebelilor.

***

A doua zi l-am întîlnit pe stradă.

— Cum ţi-a mers la revoluţie, căpitane?

— De! Ce să zic?... Pîn-acuma nu ştiu cîţi am omorît, pentru că eram cam departe şi nu i-am putut ajunge cu baioneta; dar dintr-ai noştri sunt cîţiva răniţi. Ce vrei? Trebuie să să deprindă oamenii cu greutăţile războiului!...