Anton Bacalbaşa: Moş Teacă. Înainte de inspecţie

Nimic pe lume nu sperie pe Moş Teacă aşa de mult ca inspecţia generală. Cînd aude de inspecţii, mai ales că ele vin întotdeauna pe negîndite, anunţîndu-se de-abia cu două-trei săptămîni înainte, îl apucă, frigurile. În săptămînile astea, Moş Teacă stă mai rău ca un candidat înainte de alegeri. Umblă toată ziua prin companie, dă ordine-n dreapta şi-n stînga, mănîncă din cazanul cazon, doarme îmbrăcat, iar noaptea are visuri rele, tresare, deşteaptă pe madam Teacă-n strigăte de: "Nu mişca, ia-ţi poziţia, aliniază-te, faţă pe al doilea rînd!" ...

Şi, cît îi ziua de mare, nu slăbeşte pe sergentul-major din explicaţii, pe soldaţi din complicaţii! Deunăzi era tocmai într-o zi de astea de friguri. Compania era la teorie. Sergentul Potroacă le explica după obicei tragerea în ţintă, cînd Moş Teacă intră.

— Drepţi! comandă Potroacă.

— Ce drepţi, mă?! strigă Moş Teacă. Aşa să strigă? Parcă n-ai mîncat de trei zile! Prepune tu, de-o pildă, c-ar veni gheneralu; cum ar trebui să comanzi? Să strigi tare, să strigi să asurzească, să vază că ai inimă-n tine! Uite-aşa!

Şi Moş Teacă strigă un drepţi! care face pe colonel să sară de pe scaun din cancelaria regimentului, iar gornistul, crezînd c-a luat foc compania, sună de incendiu pe întregul corp.

După ce se potolesc lucrurile şi se constată că a fost numai un acces de reglement din partea căpitanului, Moş Teacă începe a explica singur soldaţilor teoria. Ca un căpitan ce este, şi căruia, prin urmare, i se cere să cunoască toate teoriile, face deodată serviciu-n companie, serviciu-n garnizoană şi şcoala de adulţi.

— Spune tu, ăla buzatu de colo, ce faci tu cînd eşti în faţa inamicului şi cînd n-ai armă? Spune, mă, că aşa are să te-ntrebe gheneralu!

— Cînd sunt în faţa inamicului...

— Nu vorbi, răcane, că te sparg cu spanga! Răspunde scurt, că d-aia eşti melitar! Nu eşti avucat, ca să lungeşti vorba! Ce faci dacă n-ai armă?...

— Trăiţi, don căpitan, trag focuri...

— Cu ce, mă pîrlitule, dacă n-ai armă? Nu aşa! Dacă n-ai armă, îi spui că nu poţi da foc, îi spui că e orden de la comenduire să nu se tragă focuri fără armă şi te retragi... Aşa să vorbeşte, pîrlitule! Pentru ce nu ştii? N-ai învăţat asta?

Şi Moş Teacă ia pe soldat la pumni.

— Acuma spune tu, ăla de colo, bălţatule, cîte fac de şase ori şase? Şase ori şase, treizeci şi şase, nu-i aşa? De ce nu ştii, mă? De ce nu ştii? Că aşa o să te-ntrebe gheneralu!

Şi iarăşi pumni.

— Acuma să-mi spuneţi pă ce cunoaşteţi voi pă don gheneral...

— Gheneralu are un galon lat, unu subţire şi o tresă...

— Nu-i aşa, răcane! Asta au toţi gheneralii, nu numa unu. Eu am întrebat pă ce cunoaşteţi pă gheneralu nostru.

— Trăiţi, don căpitan, pă barbişon.

— Să nu crîcneşti, leat, că te-am dat gata! Gheneralu nostru să cunoaşte pă aia că e comandantu diviziii din care facem parte. Nu-i aşa? Apăi dacă-i aşa, pentru ce nu ştiţi? Las', că vă fac eu să vă intre minte-n cap, creier de cocoş!

Şi pumnii încep din nou. Iar în noaptea aia toată compania este pedepsită să stea "la tiurie".