Site-ul oficial al FIFA a publicat povestea unui episod mai puţin cunoscut din istoria fotbalului românesc.

Potrivit autorului, care nu este menţionat în articol, regele Carol al II-lea a făcut tot ce i-a stat în putinţă să trimită echipa României la primul turneu final al Cupei Mondiale de fotbal.

Regele a ajuns la putere cu doar 35 de zile înaintea startului primei competiţii de acest fel, care a fost organizată în Uruguay, în 1930. Echipa naţionlă a României jucase primul meci din istorie cu doar opt ani înainte.

Carol al II-lea a reuşit să trimită cererea de înscriere la FIFA cu doar trei zile înaintea termenului limită şi a fost acceptată la turneul final. Monarhia română a graţiat imediat toţi jucătorii suspendaţi din fotbal, iar selecţionerul Costel Rădulescu a devenit rapid ”secundul” lui Carol.

Cei mai buni jucători ai României lucrau la o companie petrolieră britanică. Englezii nu doreau să le plătească salariile acestora în perioada turneului, însă după ce Regele i-a telefonat şefului companiei şi a folosit cuvîntul desfiinţare, britanicii s-au răzgîndit.

Pe 21 iunie 1930, tricolorii au urcat la bordul vasului Conte Verde, la Genoa. Au oprit pe drum să ia naţionala Franţei şi pe preşedintele FIFA, Jules Rimet, care avea trofeul Cupei Mondiale în bagaje. Apoi, la Barcelona, s-au îmbarcat şi belgienii.

În timpul călătoriei, care a durat 16 zile, cei 19 jucători români au făcut exerciţii fizice pe puntea vaporului, multe dintre antrenamente fiind făcute în baza indicaţiilor scrise ale Regelui Carol.

România a cîştigat primul meci, 2-1 cu Peru, însă a pierdut al doilea duel, 0-4 cu puternica Uruguay, care avea să devină campioana mondială, astfel că nu a făcut pasul în faza următoare.

Carol al II-lea a renunţat la tron zece ani mai tîrziu şi a murit, în Portugalia, în 5 aprilie 1953, exact cu 60 de ani în urmă. Omul ai cărui părinţi s-au născut în Germania şi Anglia a oferit României prezenţa la prima Cupă Mondială, dar şi primele imixtiuni – prezente şi azi în fotbalul condus de la Bucureşti.