Ciudățeniile… neciudate, totuși, ale prezidențiabililor

Autor: Mihai CONȚIU

Lupta electorală pentru alegerile prezidențiale din Octombrie va fi una extrem de ”specială”, una care nu va semăna cu absolut nici una din toate cele precedente. Vom asista la confruntări decisive, iar asta în contextul în care, în realitate, lupta se va desfășura între Rusia care vrea să cîștige Republica Moldova prin orice mijloace, pe de o parte, iar pe de cealaltă parte UE, Occidentul democratic și civilizat, în general, care vrea și sprijină această Țară ca să-și consolideze independența și suveranitatea, să-și vadă împlinit destinul european democratic, civilizator și prosper. La o scară mai mică, firește, lupta electorală pentru cîștigarea Președinției, iar mai apoi pentru alegerile parlamentare, este una aidoma războiului din Ucraina. Rusia atacă Republica Moldova prin agenții ei politici, investind neînchipuit de multe milioane de dolari pe căi ilicite, mafiote, iar UE, Occidentul, oficial și în virtutea Dreptului internațional, ajută această Țară să prospere și să se apere împotriva oricărei agresiuni din partea Rusiei.

În acest context, Rusia a stimulat înscrierea în cursa electorală a unei puzderii de candidați loiali Kremlinului și serviciilor secrete rusești, anticipînd că vor mai urma și alții. Scriam, într-un articol precedent, că, pentru ruși, este important să aibă cît mai mulți candidați la Președinție. Pentru ei nu contează care dintre ei va ajunge într-un eventual tur doi de scrutin al alegerilor, vital pentru ei fiind să existe un al doilea scrutin pentru ca toate formațiunile politice și candidații lor pro-ruși să se coaguleze în jurul concurentului pro-rus. O altă miză esențială pentru Kremlin este ca referendumul proeuropean să nu treacă, dar aici anticipăm că rușii vor fi înfrînți fără probleme.

O chestiune extrem de importantă este dată de faptul că, exeptînd-o pe Maia Sandu, avem de-a face cu o anemie politică primejdioasă în rîndul candidaturilor proeuropene la prezidențiale. Aici mă refer la acele forțe politice proeuropene credibile care, într-un eventual tur doi de scrutin, ar fi putut să o susțină pe Sandu. Această realitate anemică a fost provocată chiar de către PAS, partid care a monopolizat în exclusivitate vectorul proeuropean, care nu a înțeles să contribuie la consolidarea altor forțe politice de aceeași factură, în perspectiva unei alianțe post electorale, iar asta în contextul alegerilor generale de anul viitor. Astfel, în campania electorală pentru prezidențiale, Maia Sandu, candidată din partea PAS, va fi nevoită să se lupte cu îndîrjire, cu aceleași arme, nu doar cu numeroșii contracandidați ai Kremlinului, ci și cu cei care ar fi trebuit să-i fie aliați naturali, ulterior.

În experiențele mele profesionale și de viață precedente, am avut posibilitatea să documentez cazuri cu oameni care au devenit agenți ai serviciilor secrete rusești fără ca ei să știe că sunt agenții lor, fiind la fel de eficienți ca și agenții ruși operativi conspirați. Astfel de agenți care nu știu că sunt agenți ai rușilor se găsesc în politică, în administrația de Stat, printre analiști politici, jurnaliști etc. Republica Moldova nu a dus niciodată lipsă și de astfel de agenți, dar să revenim la alegerile prezidențiale!

Scriam mai sus că, în campania electorală, Maia Sandu se va confrunta dur și cu candidații pro-ruși, dar și cu cei autodeclarați proeuropeni. Spre exemplu, în eventualitate unui tur doi de scrutin, în care va ajunge Sandu și un candidat al Kremlinului, cum se vor poziționa Andrei Năstase și susținătorii lui? Ca să înțelegeți mai bine această interogație, o să vă ofer cîteva poziționări ale lui Năstase față de Sandu, dar înainte de toate sunt necesare cîteva precizări!

În plan extern, Maia Sandu se bucură de sprijinul absolut al UE, Marii Britanii și al SUA, al președintelui Joe Biden și al vicepreședintei Kamala Harris. Tot în plan extern, inamicul principal al Maiei Sandu este Kremlinul, același Kremlin care-și dorește cu ardoare revenirea la Casa Albă a lui Donald Trump, în același ton cu premierii pro-ruși ai Slovaciei și Ungariei, cu Kim Jong Un ori Xi Jinping. Se știe prea bine că revenirea lui Trump la Președinția SUA creează emoții îngrijorătoare UE, NATO și democrației tradiționale americane. În acest context, Rusia ar căpăta mînă liberă și în Republica Moldova.

Într-un mod cu totul surprinzător, pe data de 17 Iulie, candidatul proeuropean Andrei Năstase s-a aflat în SUA, unde a participat la Convenția Republicană, prilej cu care ”și-a manifestat bucuria văzîndu-l pe Trump în formă și spirit bun, în urma atacului oribil asupra sa cu doar cîteva zile în urmă”. Nu cunoaștem contextul acestei participări a lui Năstase la un eveniment al taberei politice a lui Trump, dar asta, implicit, îl situează în rîndul susținătorilor externi ai fostului președinte, acum candidat pentru un nou mandat la Casa Albă – Vladimir Putin, premierii pro-ruși ai Slovaciei și Ungariei, Kim Jong Un și Xi Jinping.

Avînd doar calitatea de candidat la Președinția Republicii Moldova, Năstase, printre altele, a declarat: "Am avut o primă zi de activitate foarte bună la Convenția Republicană, unde am discutat despre provocările și oportunitățile din Moldova cu cîțiva guvernatori, politicieni, precum și cu investitori în afaceri. Am discutat despre posibilitățile de colaborare economică, socială și culturală între orașele din Republica Moldova și SUA". Astfel, constatăm că, aprioric, Năstase își consolidează o relație de sprijin din partea Partidului Republican din SUA în cazul în care Trump ar cîștiga alegerile prezidențiale. Ținînd seamă de cele arătate mai sus, vă îndemn să apreciați singuri cît de proeuropeană a fost vizita lui Năstase în SUA!

Într-un mesaj pe rețelele de socializare, Năstase, în aceeași tonalitate cu Ilan Șor, Tauber, Vlah, socialiștii și comuniștii, scrie că "aproape 60% dintre oameni condamnă faptul că referendumul este organizat o dată cu alegerile prezidențiale și majoritatea nici nu cunosc prea bine care este tema acestui referendum". "Asta pentru că, de fapt, tema reală a acestui referendum nu are nici o legătură cu UE, dar este un artificiu fraudulos”.

Aici, constatăm o anumită frustrare politică a lui Năstase, care știe prea bine că desfășurarea referendumului și a alegerilor în aceeași zi poate că a și fost sugerată de UE și cu care e de acord, inclusiv ceilalți parteneri occidentali ai Republicii Moldova. El spune că ”referendumul nu are nici o legătură cu UE”, dar cu ce are legătură nu explică!

Totodată, în aceeași tonalitate, Năstase s-a adresat și ambasadorilor acreditați în Republica Moldova. Dintre toți acești ambasadori, suntem siguri că mesajul lui a fost receptat pozitiv doar de către cei ai Rusiei și Belarus.

Instantaneu, declarațiile lui Năstase m-au trimis la o reacție a lui Vlad Filat legată de parodierea Cinei cea de Taină la Jocurilor Olimpice, care a scris: ”Sunt creștin, sunt tolerant, sunt înțelegător, dar așa ceva nu accept. Dacă asta înseamnă Europa, atunci eu nu vreau așa Europă”. Păi asta spune și Putin! În realitate, homosexuali și lesbiene au existat, există și vor exista în absolut toate Țările lumii. În unele sunt încadrați penal, în altele uciși, iar în Statele democrate le sunt recunoscute legal orientările sexuale. UE, în absolut toate dimensiunile ei, nu este definită de aceste comunități.

În contextul repoziționării lui Năstase despre care am scris mai sus, dar și în cel în care Șor și acoliții lui, socialiștii și comuniștii spun că aderarea la UE înseamnă pierderea independenței Țării și aservirea ei la UE și SUA, implicit la NATO, întreb: Subordonarea față de Rusia lui Putin și integrarea în Eurasia nu înseamnă înrobirea acestei Țări de către Rusia și înapoierea ei socială, economică și politică în primitivism de tip medieval? Este firesc ca Republica Moldova să accepte expertiza europeană democratică și prosperă, în locul despotismului criminal al lui Putin?

În final, țin să precizez că acest articol nu se vrea a fi unul favorabil Maiei Sandu. Un președinte moldovean, potrivit Constituției, are rol reprezentativ, nu crește salarii, nu stimulează activ creșterea economică și multe alte promisiuni făcute în alegeri de către toți candidații prezidențiali. Un președinte are ”puteri” doar dacă partidul său are majoritate parlamentară, așa cum a fost Vladimir Voronin și acum Maia Sandu. Alta-i că nerealizările partidului se revarsă invariabil asupra președintelui. Astfel, Sandu devine vulnerabilă în raport cu inevitabila migrație a moldovenilor, cu salariile astronomice ale deputaților și ale altor oficiali în raport cu salariile celor care i-au ales, cu bîlbîielile din jurul aeroportului și tot așa!