De ce trebuie uneori cenzură estetică la TV?

Eu una n-am văzut în direct emisiunea de luni seara de pe TV7 cu invitatul special Vladimir Voronin. Fiind prinsă cu altceva mai important, n-am crezut că am pierdut mare lucru, însă pe parcursul săptămînii, după ce-am citit mai multe comentarii de indignare pe reţelele de socializare, mi-am dat truda şi am accesat pagina web a acestei televiziuni şi am urmărit emisiunea cu pricina. Chiar pot să fac un joc de cuvinte – mi-am dat silinţa ca să am ulterior o mare senzaţie de silă.

Ei, ce să zic? După aproape 75 de minute de emisie, nimic nou sub lumina reflectoarelor. Un lider comunist îmbătrînit şi obosit în răutate şi frustrări, în stilul său caracteristic, mai ales din ultima vreme. Nu pot pretinde la o recenzie pentru că nu prea ai ce recenza. Nici un fel de declaraţii judicioase, bine gîndite, cu analiză şi argumente, nimic senzaţional cu titlu de mare ştire (declaraţia (cu părerea de rău!) privind nesemnarea Pactului Kozak acum 10 ani în urmă e răsuflată şi seamănă mai mult cu zăpada din an sau cu o poşircă oţetită de anţărţ). În schimb, spectacol ieftin cît doreşti. Urît, grobian, de prost gust şi fără mare impact. Chiar şi moderatorii emisiunii după un timp au început să se distreze copios la cele spuse de liderul PCRM. (Igor Boţan era să-şi piardă un dinte de aur şi altul de diamant, săracul!). Nu se supără pe un bolnav. Ce fel de serviciu PR de are această formaţiune care ratează peste o oră de emisie directă, pe un post TV cu o audienţă relativ mare, şi asta în situaţia în care mai multe instituţii mass-media au luat decizia să boicoteze ieşirile comuniştilor? Or, dacă PR este faptul că atunci cînd eşti invitat undeva, să dai curs acestei invitaţii, să faci caca în casa gazdelor după care să-i ceri şi hîrtie igienică – nu ştiu... Dar poate că alde Marc Avrelii asta şi vor – să-l îngroape pe papanea de viu?

Personal am rămas stînjenită şi în mare parte a acestei emisiuni am fost copleşită de o senzaţie de ruşine. Un fel de ruşine similară cu aceea în care văd cum se face haz fără a se vrea de un om slăbit la minte. Un fel şi de frică că îmbătrînim cu toţii şi Dumnezeu ştie ce etate înaintată ne mai aşteaptă. Pentru că e dureros să vezi un om cu o cărunteţe ce s-a dovedit a fi deloc nobilă şi care încearcă cu tot dinadinsul să culeagă din rămăşiţele puterii de cîndva, cînd , o simplă privire chiorîşă, cruntă, stil Vladimir Nicolaievici, nemaivorbind de un pumn trîntit în masă sau o frază, putea schimba cursul vieţii multor oameni. Povestesc persoane în cunoştinţă de cauză că, pe vremurile domniei sale, lui Vladimir Voronin i se spunea pe la spate „babacul” sau „tătuca”, „papa” de cele mai multe ori, însă aceste porecle conţineau o mare doză de respect amestecată cu frică şi pietate. Din păcate, conotaţia şi-a pierdut mult din sensul de altădată, de vreme ce şi „taica” s-a prefăcut într-o „băbacă” mahalagioaică, care cam uită ce are în gospodărie. Numai afirmaţia că nu ştie ce-a făcut Petrenco la comisia parlamentară din care face parte cît face?! Sau poate chiar aşa şi este şi nu ştim noi multe din centrul de comandă al stîngii roşii? Ori, poate s-a vrut o epatare, folosită cu mult succes de unii politicieni? Rateu total. O epatare ori trebuie să fie de talia lui Jirinovski sau în cel mai rău caz a lui Corneliu Vadim Tudor (căci în acest sens al nostru Mihail Fiodorovici ne-a dezamăgit în cel mai crunt mod). Că şi circul poate fi de calitate şi valoare artistică, dar poate fi şi un ieftin „şapito” ambulant. Din cîte se ştie, Voronin nu se prestează ca saltimbanc, atunci dar ce-i? Pentru că deocamdată vedem doar răutate senilă şi reavoinţă.

Orice societate democratică trebuie şi chiar e imperios necesar să aibă opoziţie, altminteri se transformă în totalitarism cu toate consecinţele pe care mulţi le mai ţinem minte destul de bine. Dar o opoziţie puternică, cu şanse şi atuuri, care să ţină mereu în frică puterea că în orice moment poate reveni la guvernare. Cu o condiţie că trebuie s-o ţină pe jar cu proiecte viabile, bine gîndite şi de mare forţă socială, politică şi economică. Şi cu multă preocupare sinceră pentru destinele ţării. Asta-i adevărata dragoste de ţară. Cine o să se teamă de opoziţia care este azi în Republica Moldova, după ceea ce am văzut timp de 75 de minute de emisie? „Program este, dar nu vi-l spun că n-am cui”, după care imediat se renunţă la cele spuse şi tot aşa – ala, bala, portocala pentru ciclul primar.

Iniţial, cînd am auzit despre hotărîrea unor medii de informare să boicoteze activităţile PCRM, am fost oarecum nedumerită, chiar poate nemulţumită, adicătelea, unde-i democraţia şi libertatea de exprimare?! S-ar putea ca acestea să fi avut dreptate. Multe a avut de cîştigat Natalia Morari cu emisiunea sa? Poate audeinţă, cam de calitate dubioasă, dar totuşi audienţă. Păi, se pare că anume din motivul acestui rating şi-a permis „babacul” ceea ce şi-a permis – insulte la adresa jurnaliştilor, copilării şi multe altele. Pentru că deja şi el a înţeles că de dragul „măriei sale” audienţa se va răbda şi se va tolera orice, numai să fie ţintuit publicul de ecrane. Însă presupun că poate realizatorii ar fi avut o căutare şi mai mare dacă chiar la a 5-a minută de emisie îl scoteau afară, aşa ca să-i fie de învăţătură şi să se înţeleagă ce se poate de făcut şi ce nu. Ca la Maiakovski - „ce e bine şi ce e rău”. Ar fi fost un act de mare curaj în numele tuturor jurnaliştilor „pascudiţi” de Voronin. Dacă cineva nu va îndrăzni şi nu o va face odată şi odată, atunci încă multă vreme va veni cineva şi va avea obrăznicia să-i scuipe în ciorba gazdei sau să-i urineze în VERANDĂ.

Lilia GRUBÎI