OMNIPREZENȚA SERVICIILOR SECRETE RUSEȘTI ÎN MOLDOVA

Au fost, sunt și vor fi peste tot pentru că Rusia nu renunță

Autor: Mihai CONȚIU

Într-un articol de săptămîna trecută, scriam că dacă portalul The Insider nu ar fi scris că fostul șef al Statului Major al Armatei Naționale, Igor Gorgan, a fost, pînă recent, informator pentru Serviciul de Informații Militare al Forțelor Armate a Federației Ruse (GRU) probabil că nici astăzi nu se știa, deși la ”nivele sensibile” îi erau cunoscute relațiile lui trădătoare cu GRU. ”Cazul Gorgan” nu este unul izolat, ci o consecință a omniprezenței serviciilor secrete rusești. ”Gorgani” au existat și sunt și acum cu duiumul pe teritoriul Republicii Moldova.

Pe data de 16 Iunie 2011, Moldova Suverană a publicat un articol bazat pe informații transmise nouă, prin poșta electronică, cel mai probabil de un fost sau actual (atunci; n. aut.), atunci, ofiţer de informaţii, care e posibil să fi lucrat în ”spaţiul românesc” multă vreme, asta datorită şi stilisticii sale. În contextul existenței ”cazului Gorgan”, vă reproducem doar cîteva pasaje semnificative din acel articol. Conform interpretărilor articolului 10 al Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO), este un subiect de interes public, provoacă societatea, vizează personalităţi de rang înalt în stat şi instituţiile vitale ale acestuia, care-i obligă pe cei vizaţi să ia atitudine – să confirme sau să infirme cu probe –, fapt pentru care redacţia, legal şi profesional, nu-şi asumă nici o responsabilitate juridică sau morală.

<Există o corporaţie care s-a conservat perfect, protejîndu-şi oamenii şi perpetuîndu-se în funcţii. Numele ei este odiosul, monstruosul, înfricoşătorul KGB. După ce (…) prin trădătorul local Fiodor Leontievici Botnaru, general KGB, au fost furate arhivele acestui organ represiv, a devenit clar că va fi practic imposibil ca şi în Moldova să se facă curăţenie în instituţiile puterii de stat, în partidele politice, în Justiţie şi în presă. Legea lustraţiei a fost posibilă în Polonia, Cehia, Estonia, Letonia etc., dar la noi – nu. De ce? Pentru că foştii ofiţeri KGB îi controlează prin şantaj pe mulţi politicieni şi demnitari. Foştii turnători rămîn pe poziţii şi îşi slujesc cu zel stăpînii, care i-au racolat.

(…) Vladimir Filat, se ştie, a avut şi el parte de contacte speciale cu KGB-ul încă de pe cînd făcea armata în trupele de grăniceri sovietici. A şi fost trimis la o şcoală a KGB de lîngă Moscova. Despre asta presa a mai scris. Aşa că nici el nu are cum să se pronunţe pentru reforme radicale în serviciile noastre secrete şi cu atît mai puţin să ceară Legea lustraţiei.

Şi Mihai Ghimpu are un ”călcîi al lui Ahile”, care îl face mai prudent în subiectul respectiv. Este vorba despre faptul că fratele lui decedat, Gheorghe Ghimpu, a fost turnător cu acte în regulă. În lagărul unde a fost închis, acesta făcea parte dintr-o structură specială, formată din acei deţinuţi care s-au lăsat ”reeducaţi”, cunoscută sub forma prescurtată de КВЧ (KVC), care se descifrează drept Культурно-Восптиательная Часть (Unitatea cultural-educativă). Vizita şefului Administraţiei preşedintelui Rusiei, Serghei Narîşkin, a avut o semnificaţie aparte pentru preşedintele interimar de atunci, Mihai Ghimpu. Un demnitar rus chiar i-a zis pe şleau lui Ghimpu că, dacă se va purta urît, există posibilitatea de a fi dat publicităţii dosarul de turnător al lui Gheorghe Ghimpu, pe care Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă caută să îl prezinte ca erou şi disident.

Intraţi pe internet, stimaţi cititori, şi uitaţi-vă la mina aiurită a lui Ghimpu în momentul încheierii întrevederii cu Narîşkin. Omul arată de-a dreptul năucit. Iată de ce şi Ghimpu este nevoit să ţină capul la cutiuţă cînd vine vorba de lustraţie sau de relaţia cu foştii şi actualii kaghebişti. Vă amintim că anume Mihai Ghimpu l-a numit prin decret prezidenţial pe vechiul kaghebist Gheorghe Mihai în fruntea SIS? Tot Ghimpu l-a ridicat în rang de general și l-a numit prin decret prezidenţial prim-adjunct al directorului SIS pe un alt vechi KGB-ist, Valentin Dediu. (…)

Ca să vă convingeţi cu toţii că avem nişte oameni făţarnici şi fără nici un fel de „principii şi valori”, care nu au nimic în comun cu adevăraţii militanţi pentru libertate şi democraţie din spaţiul ex-sovietic, ci mai degrabă cu crima organizată, cu corupţia şi cu capitalismul de tip oligarhic, vom prezenta mai jos doar cîteva nume ale ofiţerilor superiori învechiţi în rele încă de pe vremea sovieticilor.

Lista de mai jos include principalii foști conducători ai SIS care au patru caracteristici comune

I. Au absolvit Şcoala Superioară a KGB, unii la Moscova, alţii la Minsk, iar alţii la Taşkent.

II. Au lucrat zeci de ani în odiosul organ represiv al regimului sovietic – KGB.

III. Au fost membri a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.

IV. Au plecat din SIS la pensie sau pe motive de sănătate, dar s-au reîntors la serviciu şi au acaparat toată conducerea instituţiei după ce Mihai Ghimpu i-a numit prin decret în fruntea sistemului pe vechii KGB-işti.

Iată cine sunt ei

1) Gheorghe MIHAI, general, fost director al Serviciului de Informaţii. A activat în KGB din 1978.

2) Valentin DEDIU, general, fost director-adjunct al SIS. A activat în KGB din 1977.

3) Valeriu FURDUI, colonel, fost director-adjunct al SIS. A activat în KGB din 1982.

4) Simion RUSU, colonel, fost consilier al directorului SIS.

5) Alexandru POPESCU, colonel, fost şef al Departamentului combaterea crimelor economice.

6) Nicolai VISNEVSKI, colonel, fost şef al Direcţiei operativ-tehnice (specializate în interceptările convorbirilor telefonice etc.).

7) Alexandru DULGHER, colonel, fost șef al Direcţiei filaj (rus “narujnoie nabliudenie”, în limbajul profesional – “narujka”).

8) Tihon ZARAF, colonel, fost ofiţer sub acoperire la Întreprinderea de stat „REGISTRU”.

9) Polina BEZNOSIUK, veteran KGB, peste 30 de ani vechime, căpitan, Direcţia personal.

Întrebaţi-l pe Marian Lupu ce crede despre toate acestea. Este foarte interesant de amintit că anume Lupu a propus-o pe Ala Popescu în calitate de preşedinte al Curţii de Conturi. După ce Vladimir Filat şi l-a promovat pe ortacul său, Serafim Urechean, în fruntea CC, ex-preşedinta acestei instituţii a fost numită subit de către preşedintele ad-interim M. Lupu în funcţia de şefă a Aparatului prezidenţial. Secretul acestei avansări repetate este foarte simplu – Ala Popescu este nimeni alta decît soţia colonelului SIS Alexandru Popescu, unul dintre cei mai controversaţi securişti, cu vaste ramificaţii în lumea criminală, cu influenţă majoră în mediul de afaceri, în Justiţie şi în politică. Să nu uităm că cel mai bun prieten al acestuia era fostul vice-premier şi fostul ministru al Economiei Valeriu Lazăr, care s-a lăudat şi public cu faptul că a fost mulţi ani ofiţer sub acoperire, el, ca şi ceilalţi, fiind racolat de KGB încă de pe timpul sovieticilor.

Ştiu că securiştilor nu le place să se scrie despre ei. Mai ales critic. Ei sunt perverşi, răzbunători, primitivi şi periculoşi. De aceea nu îmi dezvălui identitatea. Chiar sunt curios să văd dacă vreo instituţie media va avea curajul să preia materialul meu. Tot ce e scris aici e uşor de verificat. Iar eu nu cer onorariu pentru articol. Rămîn anonim. Mă voi distra grozav ştiind cum îşi frămîntă minţile lor kaghebiste cei vizaţi în articol, cum vor da ordin copoilor de teren să răscolească totul, să intercepteze şi să fileze tot ce mişcă. Scopul? Descoperirea şi neutralizarea autorului, pentru evitarea unor alte scurgeri de informaţii din interiorul sistemului către presă. Spor la muncă, tovarăşi kaghebişti!>

De ce am preluat aceste informații din anul 2011? Pentru ca să înțelegeți că toți cei nominalizați, precum și mulți alții aflați în funcții mai mici, de-a lungul timpului, cît au fost în funcții decizionale, dar și înainte și după ”retragere”, ei și-au construit numeroase rețele informative, firește că în folosul Rusiei, în absolut toate structurile Statului despre care pomeneam săptămîna trecută!