Rusia rămîne pentru bătrînul Occident o enigmă – orice ar face şi în orice moment istoric ar privi-o. Chiar şi pe timpul lui Petru cel Mare, Imperiul Rus constituia un mister pentru Europa. Nu s-a schimbat nimic nici în timpul lui Putin.

Cine şi cum va conduce Rusia? Pentru restul lumii şi, în special, pentru vecinii ei este o chestiune foarte importantă. Preşedintele rus, Vladimir Putin, vrea el sau nu, este un descendent al ţarilor şi comisarilor. De cînd Europa trăieşte sub ochii Rusiei, adică de 300 de ani (cînd Petru cel Mare a cucerit spaţiul Baltic) – relaţiile cu Moscova sînt determinante pentru viitor.

Marchizul Astolphe de Custine, care a călătorit în Rusia în secolul XIX, a remarcat: „Ţarul este comandantul militar suprem al Rusiei, iar fiecare zi a lui este o zi de război”. Iar atunci cînd a comunicat cu suita regală, de Custine a făcut următoarea descoperire: „Ruşii îşi pot păstra secretele, pentru că deseori sînt imprevizibili. Ei îşi înfăptuiesc politica lor bizantină. Ei pot ascunde de Europa, ceea ce la ei în ţară ştie toată lumea. De asta ei fac ce vor şi nu se tem de nimic”.

De Custine s-a întrebat: în ce măsură Rusia este o ţară europeană? Întrebarea este valabilă pînă acum. „Trebuie să călătoreşti mult prin Rusia pentru a simţi acest rezultat înfricoşător al îmbinării spiritului european cu tăcerea şi puterea asiatică”, scria marchizul.

La revenira în Franţa, marchizul a comunicat cu foarte multă lume care a călătorit prin Rusia. Şi a descoperit că fiecare a văzul Rusia „lui”.

În final, publicaţia germană Die Welt ajunge la concluzia că singura trăsătură certă a Rusiei de atunci şi a Rusiei moderne este „neonarcisismul” . Iar motive pentru narcisim naţional ruşii vor găsi oricînd, chiar dacă majoritatea lor vor fi cu totul şi cu totul neînţelese pentru Europa…

(După "Die Welt", Germania)