Cine este veriga slabă în Republica Moldova?

Autor: Lilia GRUBÎI

Săptămîna trecută, Serviciul de presă al Procuraturii Generale a făcut public un comunicat în care se spune că Consiliul Superior al Magistraturii a dat acordul pentru pornirea urmăririi penale şi tragerea la răspundere penală a unui judecător din cadrul Judecătoriei Căuşeni. „Potrivit constatărilor făcute de procurori, în luna august a anului trecut, magistratul a introdus în hotărîrea sa date ce nu corespund realităţii. Ca urmare a acţiunilor ilegale ale magistratului, au fost prejudiciate drepturile şi interesele ocrotite de lege ale participantului la proces, inclusiv dreptul la un proces echitabil, consfinţit de prevederile Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. Prin acţiunile respective pot fi afectate grav interesele justiţiei şi principiile statului de drept”, se arată în comunicatul Procuraturii Generale.

Prezumţia nevinovăţiei n-a anulat-o încă nimeni, de aceea nu sînt indicate nume sau alte date personale. Însă aşa cum eu sînt căuşeneancă, colegii, curioşi, mă întreabă: da cine-i, da cum de s-a întîmplat, da ce-a făcut, etc., etc.

Bineînţeles că pe la Căuşeni se ştie şi cine-i (în genere, cred că mare taină aici nu-i şi cine a dorit cunoaşte deja toate detaliile), şi ce-a făcut, şi cum de s-a întîmplat. Discută lumea, e în activitate gura tîrgului, care uneori se pare că e mai documentată ca oricine. În fine, nu la detaliile cazului am vrut să mă refer, ci la altceva. Mai ales că, potrivit aceleiaşi guri de tîrg, prea puţin contează azi faptul în sine al încălcării comise. Important este alta: i-a căzut capul judecătorului şi l-au dat la bătaie chiar cei pe care pînă mai ieri îi considera ortaci. Se şopteşte prin culoarele căuşenene că magistratul cu pricina era sigur că nu-l paşte nici un pericol, că ar fi aranjat lucrurile cu prieteni, rude şi cunoştinţe cu trecere la palat care i-au dat toate garanţiile şi cînd colo... Sistemul a făcut pană de curent.

În optimismul meu clinic sincer vreau să cred că întîmplarea cu judecătorul de la Căuşeni este un început al reformelor pe care Providenţa a decis să le înceapă la baştina mea. Ceva însă îmi şopteşte că miezul problemei este mult mai banal şi mult mai pragmatic. „Lanţul minunilor beneficiilor reciproce” a făcut o fisură, iar veriga slabă s-a dovedit a fi anume magistratul de la Judecătoria Căuşeni. Or, în virtutea aceluiaşi optimism patologic, caut să găsesc un grăunte pozitiv şi în astfel de aranjament. Fie şi aşa, numai să înţeleagă odată şi pentru totdeauna fiecare din cei cu pîinea şi cuţitul în mînă că următorii ar putea fi ei. Ar fi şi aceasta o metodă de reformare în bine a sistemului judiciar.

În general, e o mare copilărie să crezi în veşnicia şi trăinicia relaţiilor de cumătrie, nănăşie şi altele de acest fel. Ai momente cînd ajungi să nu mai crezi în tine însuţi, dar ce mai... copiii îşi atacă părinţii şi invers, aici chiar fiind vorba de relaţii de sînge. Ei, cum poţi să crezi că altfel de legături vor fi mai temeinice, mai ales cînd se pun bani mari în joc. Am văzut pe la Căuşeni destule prietenii (aproape că frăţeşti) care s-au destrămat cu şuierat şi căldări de zoi, atunci cînd nu s-au putut împărţi posturi, funcţii, bani şi interese. Banu-i ochiul dracului, după cum se ştie, iar necuratul caută pentru trucurile sale ape tulburi, de unde ce vezi şi scoate cîte o jertfă pentru altarul său.

Am intrat într-o perioadă care se vrea sol fertil pentru satană. Cea preelectorală. Deja se aud păreri că va fi una dintre cele mai murdare şi plină de corupere. O fi. Şi îndrăznesc să presupun că se vor găsi verigi slabe. Însă acestea vor fi anume acele persoane care şi-au clădit activitatea pe relaţii efemere şi parteneriate îndoielnice, de proastă calitate, fiind obligate să întoarcă nişte datorii în contul unor credite murdare. Persoane fără convingeri, fără voinţă, fără caracter, profitoare şi jalnice în speculaţiile lor, care vor fi aruncate din joc cu prima ocazie, imediat ce îşi vor îndeplini misiunea. Iar cazul judecătorului de la Căuşeni a făcut un precedent, din care se face clar că una din ieşirile acestui joc duce exact în comunicatele Procuraturii Generale. Şi chiar dacă fenomenul încă nu a ajuns o practică încetăţenită, vreau mult să cred că într-un viitor prognozabil aşa va fi. Ziceam ceva mai sus de optimism, nu?!