FOTO: Bogdan cel Orb, fiul lui Ştefan cel Mare. FOTO: www.moldovenii.md

Iuga Ologul, Bogdan cel Orb şi Petru Şchiopul s-au aflat pe tronul ţării timp de 28 de ani

Cei trei domnitori moldoveni au reuşit să urce pe tronul ţării deşi prezentau unele handicapuri fizice. Dacă Iuga Ologul şi Petru Şchiopul aveau unele probleme în a se deplasa, Bogdan cel Orb, fiul lui Ştefan cel Mare, avea probleme la un ochi despre care istoricii susţin ba că avea o boală, ba că l-ar fi pierdut în bătălia de la Codrii Cosminului.

Istoria Moldovei a fost una zbuciumată de-a lungul timpului şi din cauza domnitorilor care au decis destinele aceste ţări. Deşi cînd vine vorba despre un voievod moldovean, de cele mai multe ori acesta a rămas cunoscut în istorie pentru că ar fi fost cel mai mare sau cel mai viteaz, sînt şi unii domnitori care au urcat pe tronul Moldovei chiar dacă aveau unele handicapuri fizice.

Petru Şchiopul şi unul dintre fiii săi. FOTO: www.wikimedia.org

Iuga Ologul a fost domn al Moldovei în perioada 1399 - 1400, fiind predecesorul lui Alexandru cel Bun, unul dintre cei mai longevivi voievozi moldoveni. În Letopiseţul de la Putna, Iuga este poreclit ”Ologul”, însă motivele pentru care a rămas cunoscut aşa în istorie nu sînt foarte clare. Istoricul Petre Panaitescu, în ”Cronicile slavo-române din secolele XV-XVI”, arată că Iuga probabil ar fi suferit de o boală care îi îngreuna deplasarea (mersul – n.r.).

Iuga Ologul a ajuns domn al Moldovei, în anul 1399, după ce fratele său, Ştefan I, l-a numit succesorul lui deoarece fiii săi, Bogdan şi Ştefan, erau mult prea tineri şi puteau deveni victime ale boierilor, care aveau o influenţă politică foarte mare în acea perioadă. În anul 1400, Mircea cel Bătrîn a intrat cu armata în Moldova, unde l-a instalat la cîrma ţării pe Alexandru cel Bun, în timp ce pe Iuga Ologul l-a luat ostatic şi l-a dus în Ţara Românească, unde a murit. Rămăşiţele sale nu au fost găsite niciodată şi se presupune că Iuga ar fi fost înmormîntat undeva în Ţara Românească.

Bogdan al III-lea, fiul lui Ştefan cel Mare şi al Mariei Voichiţa, cunoscut ca şi Bogdan Vodă cel Orb şi Grozav, a devenit domn al Moldovei după moartea tatălui său din 2 Iulie 1504, conducînd ţara pînă în 1517. Bogdan cel Orb a avut o relaţie tensionată cu polonezii după ce a cerut mîna Elisabetei, sora regelui Poloniei, fiind refuzat în mai multe rînduri. Din acest motiv, între moldoveni şi polonezi s-au purtat mai multe bătălii, însă în cele din urmă aceştia s-au împăcat pentru a face faţă tătarilor cotropitori. După ce a fost însurat în două rînduri cu Stana şi Nastasia, Bogdan cel Orb o ia de nevastă pe prinţesa Ruxandra, fiica lui Mihnea cel Rău din Ţara Românească. Urmaşul lui Ştefan cel Mare a decedat pe 20 aprilie 1517 la Huşi, fiind îngropat la Mănăstirea Putna.

Porecla de ”cel Orb” ce i-a fost atribuită lui Bogdan al III-lea de către Grigore Ureche, care l-a amintit în cronicele sale spunînd: „au fost Bogdan-Vodă grozav la faţă şi orbu de un ochi”. Istoricul Alexandru Dimitrie Xenopol l-a contrazis pe Grigore Ureche, arătînd că Bogdan nu era orb, ci se uita cruciş, fiind saşiu. Unii istorici sînt de părere că Bogdan al III-lea nu s-a născut orb, deoarece nu există documente care să ateste acest lucru, însă există posibilitatea ca fiul lui Ştefan cel Mare să-şi fi pierdut un ochi în bătălia de la Codrii Cosminului sau într-o altă luptă.

Trei domnitori care prezentau handicapuri fizice au decis destinele Moldovei. FOTO: www.moldovenii.md

Petru al VI-lea Şchiopul deţine un record printre domnitorii ţărilor române. El a fost în perioada 1574-1591, în patru rînduri, domnitor al Moldovei. Totodată, Petru Şchiopul a fost primul din dinastia Basarabilor ce a domnit în Muntenia, care a reuşit să urce pe tronul moldovenesc al Muşatinilor. În prima domnie, care a durat din 1574 şi pînă în 1577, acesta i-a alungat pe toţi pretendenţii săi la conducerea Moldovei, cu ajutorul turcilor. Între 1578 şi 1582, Petru Şchiopul a împărţit tronul în mai multe rînduri cu Iancu Sasul, fiul lui Petru Rareş, însă după moartea lui Iancu, din 1582, a devenit din nou conducător al Moldovei.

Pînă în 1591, Petru Şchiopul a condus ţara în linişte, însă boala şi frica de mazilire l-a făcut să fugă din ţară şi să se stabilească la Tirol, în Austria, unde a decedat în vara anului lui 1594. El a fost îngropat în Austria, în oraşul Bolzano, lîngă biserica franciscanilor.

Cronicarul Grigore Ureche l-a descris pe Petru Şchiopul ca fiind: „domnu blîndu, ca o matcă fără ac, la judecată dreptu, nebeţiv, necurvar, nelacom, nerăsăpitoriu, putem să-i zicem toate spre izvod le-au ţinut, ca să nu să smintească”. Conform istoricului Aurel Neculai, porecla de Şchiop provine de la o boală, probabil reumatism sau artroză, care îi provoca dureri la picioare şi îl făcea să meargă şchiop.

Dănuţ ZUZEAC, Adevărul.ro