În Iunie 1947, vasul SS Ourgan Medan se afla în strîmtoarea Malacca. Vasul a trimis mesaj SOS navelor din zonă. Mesajul avea următorul conţinut. „Toţi ofiţerii, inclusiv căpitanul, sînt morţi, întinşi pe jos în sala de comandă sau pe punte”. După cîteva secunde, mesajul a continuat cu propoziţia: „Acum, am murit şi eu”.

O navă americană, Silver Star care se afla în apropiere, s-a îndreptat spre vas, pentru a face investigaţii. Ajunşi la bord, au constatat că toţi membrii echipajului erau morţi, fiecare dintre victime avînd o expresie de frică pe faţă. Braţele erau extinse ca şi cum ar fi vrut să se prindă de ceva. În timp ce Ourang era transportat către mal, a avut loc un incendiu şi nava a explodat. Nici pînă astăzi nu se cunoaşte ce s-a întîmplat la bordul navei. 

O altă întîmplare la fel de misterioasă este cea a Carolinei Walter, care a murit în anul 1867, cînd avea 16 ani, în condiţii suspecte, la Freiburg. Sora sa a cerut unui sculptor să realizeze deasupra mormîntului o sculptură în mărime naturală, a Carolinei. Bizar este faptul că în ultimii 148 de ani, cineva pune acelaşi buchet de flori, sub braţul sculpturii, şi nimeni nu ştie cine face acest lucru. 

În anul 1959, nouă alpinişti experimentaţi s-au hotărît să urce pe muntele Ural. Toţi nouă au murit în condiţii misterioase. Corturile lor erau întoarse pe dos, iar lîngă ele erau urme de tălpi dezgolite care duceau în pădure. Acolo au fost descoperiţi doi morţi, îmbrăcaţi în lenjerie intimă. În zona corturilor au fost descoperite trei cadavre. Două luni mai tîrziu, alte patru cadavre au fost descoperite într-o crevasă, la 75 de metri adîncime. Cei patru erau îmbrăcaţi cu hainele celorlalţi morţi.

În anul 1870, corabia Amazon pleacă spre Gibraltar. La bord se află căpitanul american, familia sa şi şapte membrii ai echipajului. După cîteva luni, corabia este localizată în oceanul Atlantic. La bordul corabiei proviziile erau intacte, bunurile de valoare, la fel. Lipseau toate persoanele care fuseseră pe această corabie.

Glastenbury este un oraş în Vermont. Se spune că în acea zonă există un fel de Triunghi al Bermudelor. Oficial, în anul 1880 trăiau în această zonă 241 de persoane. În anul 1920, erau 17 persoane, în anul 1930, în zonă locuiau trei persoane, iar în anul 1950, doar o persoană. Indienii băştinaşi evitau zona, pentru că erau convinşi că există o piatră, care aspiră pe oricine trece prin zonă.

Primii colonisti albi nu au luat în serios această legendă, dar, în timp, au început să dispară unul cîte unul. Cea mai spectaculoasă dispariţie a fost aceea a unui bărbat care se afla într-un autobuz, în drum spre casă. Cînd autobuzul s-a apropiat de zona oraşului Glastenbury, bărbatul a dispărut din autobuz. De la urcarea bărbatului în autobuz şi pînă la dispariţia acestuia, autobuzul nu oprise. Lucrurile bărbatului s-au găsit în autobuz. Momentan, zona nu este locuită. Una dintre ipotezele care ar putea explica dispariţiile de persoane, se referă la existenţa unui orizont interdimensional pierdut, în care oamenii intră, părăsind lumea noastră.