Moldoveni sedați cu minciuni, nu cu bunăstare minimă și securitate personală

Autor: Mihai CONȚIU

Despre imposibilitatea integrării europene a Republicii Moldova și iluzoria unire cu România am tot scris. Totuși, întreținerea propagandistică a acestor mituri ne obligă să revenim. Ele, aceste mituri, există și vor tot exista atîta timp cît politicienii cinici și aventuriști nu vor duce lipsă de un număr rezonabil de moldoveni captivi, naivi și suficient de buni de biciuit spre ”abatoarele” mizeriei și subdezvoltării.

Se știe că UE nu a acordat Republicii Moldova nici un termen, să zicem de vreo 30-50 de ani, dătător de speranță că va fi integrată în spațiul comunitar. Oficialii de la Bruxelles încurajează, sprijină multiplu Țara ca să se alinieze măcar la călcîiele normelor legislative, principiilor și valorilor UE. Asta, însă, nu o fac pentru că ar avea certitudinea că Republica Moldova ar avea vreo șansă cît de mică de integrare. O fac pentru ca această Țară de la marginea UE să se ”echilibreze democratic” suficient cît să nu reprezinte un pericol destabilizator la granițele spațiului comunitar.

Așa-zișii politicieni moldoveni pro-europeni cunosc foarte bine aceste adevăruri absolut deloc cunoscute de către votanții lor. Unul dintre ”argumentele lor forte” cu care-i mint pe moldoveni cu perspectivele integrării se referă la numeroasele asistențe financiare nerambursabile acordate Țării. Chipurile, dacă UE oferă atîți bani, asta o face pentru ca să includă Moldova în granițele sale. Deloc adevărat! Numeroasele milioane oferite de către UE, de-a lungul anilor, sunt ”un mărunțiș” (deși pentru moldoveni sunt sume uriașe!), un fel de ”cheltuială obligatorie și legală” de securizare a graniței estice a spațiului comunitar.

Ca să-i aiurească și mai mult pe moldoveni cu ”năluca integrării”, politicienii moldoveni ”pro-europeni” se laudă cu ”succesul” obținerii unor numeroase împrumuturi ”avantajoase” de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), Banca Centrală Europeană, FMI etc. Moldoveanul este făcut să creadă că Țara lui este stabilă, de încredere pentru comunitatea internațională și cu perspective de integrare indiscutabile. În realitate, însă, Republica Moldova trebuie să rămînă permanent un client datornic și neapărat sărac. De unde să știe moldoveanul simplu că pînă și strănepoții lui vor plăti restituirea tuturor acestor împrumuturi ”de succes”?

Republica Moldova nu se va integra niciodată în UE și din următoarele motive realiste: UE nu-și poate permite luxul aderării în contextul existenței regiunii separatiste transnistrene; UTA Găgăuzia este, de asemenea, o problemă greu de surmontat în contextul acestei abordări; Moldova nu a avut, nu are și nu va avea curînd o clasă politică responsabilă, profesionistă și capabilă să transforme Țara într-un teritoriu de stabilitate internă nepericulos pentru UE.

Tot cam în aceiași termeni poate fi abordată și nebuneasca himeră a unirii cu România. Una-i ce vorbesc politicienii aventuriști de la București despre unire, la fel cum o făcea și Băsescu pentru voturi, altul este interesul de securitate al NATO. Cît de naivi sau gînditori cu gleznele pot fi acei unioniști care-și imaginează că NATO ar avea interes ca, prin unirea celor două Țări, să aibă graniță comună cu Rusia, după ce Transnistria, prin vot democratic, s-ar alipi Federației Ruse? Despre viitoarea enclavă UTA Găgăuzia nici nu mai vorbim!

Doar un mare război mai poate schimba granițe, iar asta în funcție de tratativele de după…, în funcție de cine va fi învingător și învins etc. Pînă atunci, însă, moldovenii sunt îmbătați cu vorbe și rachiu electoral de către politicienii pro-europeni și unioniști, ca să creadă că ghiorăitul de foame al mațelor sunt icnete victorioase în așteptarea prosperității iluzorii!