Detestat de români, Băsescu îşi caută „mîngîiere” la Chişinău

Autor: Mihai CONŢIU

Încă din capul locului, pentru inamicii mei rău-voitori şi alcătuiţi la comandă, ţin să fac două precizări: 1) Acest articol nu este unul anti-românesc, ci unul critic la adresa unui politician, Traian Băsescu, preşedintele României, pentru a cărui demitere au votat mai mult de jumătate dintre românii cu drept de vot. 2) Cititorii mei, din Republica Moldova, România şi dintr-aiurea, precum şi cea mai mare parte dintre scriitorii moldoveni, ştiu foarte bine că, înainte şi după cîştigarea primului mandat de preşedinte, eu şi „Moldova Suverană” am fost singurii care l-am susţinut pe Traian Băsescu.

O excepţie a mai făcut-o regretatul scriitor Serafim Saka, dar şi prozatorul Vlad Zbîrciog. În rest, absolut toţi „pro-băsiştii” de astăzi – Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Constantin Tănase, părintele Ioan Ciuntu, Valeriu Matei etc., etc. – semnau scrisori de susţinere pentru Adrian Năstase în toate aşa-zisele ziare pro-româneşti de aici, făceau propagandă în favoarea acestuia chiar şi în ziua votului în faţa Ambasadei României, cu acceptul, fireşte, al ambasadorului de aici şi cu miruirea efectivă a alegătorilor de către părintele Ciuntu.

Reamintesc faptul că eu sunt cel care îi îndemnam pe scriitori şi pe Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor de atunci, să-l voteze pe Băsescu deoarece ŞTIAM SIGUR că va cîştiga alegerile. Mă reîntorsesem de circa o săptămînă de la Bucureşti...! N-au vrut să mă creadă, iar în seara alegerilor, Mihai Cimpoi, Nicolae Esinencu şi încă cineva au venit la mine acasă pentru a urmării rezultatele preliminare. A doua zi, Cimpoi m-a sunat să-mi spună că mă aşteaptă Serafim Saka, la terasa Uniunii Scriitorilor, „să ne sărbătorim victoria”. Tot eu am fost cel care „i-am sugerat” lui Cimpoi o soluţie diplomatică şi epistolară prin care să-l facă pe Băsescu să înţeleagă de ce au votat pentru contracandidatul său, iar Andrei Strîmbeanu, „dacă vrea”, îşi poate aminti multe. A urmat apoi „exilarea mea” de către „secreţii lui Băsescu”, asupra căreia nu mai insist!

Cum se mai vinde moldovenilor pielea ursului din pădure?

Pe data de 27 Ianuarie 2010, aflat fiind în vizită la Chişinău, Traian Băsescu a anunţa spectaculos şi cu o generozitate calculată că România va acorda Republicii Moldova un ajutor financiar nerambursabil în sumă de 100 de milioane de euro. Atunci Băsescu a spus: „Este vorba despre un program derulabil în patru ani, iar banii vor fi alocaţi în patru tranşe anuale, cîte 25 de milioane de euro. Mijloacele sunt destinate pentru educaţie, modernizarea şcolilor, dar şi pentru proiecte de infrastructură locală“. Asta a declarat atunci preşedintele român, iar moldovenii simpli şi noii guvernanţi nu vedeau nici un motiv ca să pună la îndoială promisiunea solemnă a unui preşedinte de ţară.

Ulterior, după trei luni, s-a parafat un acord interguvernamental moldo-român, care stipula aplicarea programului de asistenţă tehnică şi financiară ce deriva din acordarea banilor făgăduiţi. În Vara aceluiaşi an, 2010, Republica Moldova a fost pustiită de binecunoscutele inundaţii. În consecinţă, natura împrumutului nerambursabil a cunoscut prima modificare, prima deturnare, căci, în Toamnă,  România a decis să aloce din contul acestei sume un ajutor de opt milioane de euro pentru acoperirea pagubelor produse de inundaţii. Aceştia au fost primii şi ultimii bani văzuţi de Republica Moldova din cele 100 de milioane de euro promise cu solemnitate prezidenţială de către Băsescu!

Băsescu ştie prea bine că moldovenilor li se poate distrage atenţia atunci cînd îi iei la sentiment, cînd îi învălui cu lirisme şi „sufletisme”. Chestia cu generozitatea prin care se acordă burse şi paşapoarte româneşti îl face pe moldoveanul simplu să nu se mai gîndească la onoarea cuvîntului unui preşedinte, la promisiunile oficiale ale acestuia! În realitate, moldovenii absolvenţi din România şi cei care primesc paşapoarte româneşti nu-şi prea află locul pe piaţa muncii din cele două ţări, ci prin şantierele Europei sau Rusiei, iar cei mai străluciţi reuşesc să cîştige o bursă sau un loc de muncă performant în cealaltă civilizaţie, cea de dincolo de România.

Prin urmare, promisiunea cu cele 100 de milioane de euro s-a pierdut în hăţişul a numeroase discuţii din cadrul unor întîlniri la nivel guvernamental; în „analizarea posibilităţii de a fi realizate din aceşti bani proiecte de construcţie a podurilor peste Prut, iar asta în scopul conectării reţelei noastre naţionale de drumuri desfundate la cele europene”;  s-a mai bătut apa în piuă pe marginea întocmirii unor proiecte în sectorul energetic, dar absolut nimic nu s-a finalizat şi nici una dintre părţi nu poate da explicaţii plauzibile despre aceste eşecuri, despre, în fond, minciuna cu cele 100 de milioane. De ce nici unul n-a ajuns la etapa de realizare? În acelaşi timp, şi autorităţile de la Chişinău, şi cele de la Bucureşti ezită să explice cauzele acestor întîrzieri.

Ultima „strîmbă” diversionistă numai spre a nu-şi onora promisiunile

Bunul simţ solicită, impune respectarea unor promisiuni mai ales cînd acestea sunt „oficiale şi frăţeşti”. De la promisiunea lui Băsescu au trecut trei ani şi jumătate. Potrivit acesteia, la începutul acestui an ar fi trebuit livrată ultima tranşă de 25 de milioane făgăduite.

În acest context, la solicitarea cotidianului Adevărul.md, Ministerul Afacerilor Externe din România a declarat: „În anul 2013, au fost alocate din contul ajutorului nerambursabil de 100 de milioane de euro fondurile necesare în vederea realizării lucrărilor la gazoductul Iaşi-Ungheni pe teritoriul aferent Republicii Moldova. Discuţiile cu privire la proiectele avute în vedere pentru perioada următoare sunt în desfăşurare.“

În completare, atenţie, Cancelaria de Stat a Guvernului de la Chişinău, pentru aceeaşi sursă, a spus: „Este deja decis că vor fi alocate circa nouă milioane de euro pentru construcţia gazoductului Iaşi-Ungheni. Patru proiecte, în valoare de opt milioane de euro, elaborate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor (MDRC), au fost remise părţii române pentru evaluare. Proiectele privind construcţia a două linii electrice de înaltă tensiune, ce ar urma să fie finanţate din suma rămasă, încă sunt analizate de partea română.“

Cele patru proiecte ale MDRC sunt, de fapt, „o şcoală, două porţiuni de drum pentru reabilitare şi o grădiniţă“, potrivit ministrului Marcel Răducan într-un interviu pentru Radio Europa Liberă.

Vadim Ceban, şeful Direcţiei securitate şi eficienţă energetică din cadrul Ministerului Economiei, spune că a fost trimisă la Bucureşti şi o solicitare privind alocarea contul ajutorului promis a sumei necesare pentru efectuarea lucrărilor de proiectare la linia electrică de tensiune înaltă LEA 400kV Suceava-Bălţi. Cererea a rămas fără răspuns, deocamdată.

Dar acum iată cum „o dă cotită” Băsescu, cu aroganţă atotştiutoare, într-un interviu acordat ziarului său din Moldova – Evenimentul Zilei, ediţia de Chişinău:

 „Cine şi-a imaginat că vom trimite o maşină cu 100 de milioane de euro bani gheaţă spre Chişinău nu ştie cum funcţionează programele de ajutor nerambursabil în interiorul UE. Noi am cerut Guvernului moldovean proiecte pe care să le finanţăm, în valoare de 100 de milioane de euro. Singurul proiect concret pe care l-au solicitat pînă acum la Bucureşti este gazoductul despre care tocmai am vorbit. Este un proiect mare, dar şi extrem de important pentru securitatea energetică a Moldovei, care se apropie de valoarea totală a ajutorului stabilit”, a spus fără să clipească Băsescu.

Păi, potrivit angajamentelor sale „frăţeşti şi de onoare”, România trebuia să acorde cîte 25 de milioane în patru tranşe anuale. Să zicem că România a cerut proiecte de la Republica Moldova. Să presupunem că nimeni din Republica Moldova nu a putut să întocmească un proiect viabil. Atunci de ce România, încă din 2010, nu a ajutat frăţeşte Republica Moldova să întocmească astfel de proiecte în termenii stabiliţi conform livrării pe tranşe a banilor? Doar România dispune de sute şi chiar mii de „eurospecialişti”!

Atunci în ce context trebuie să plasăm declaraţia d-lui Vadim Ceban, şeful Direcţiei securitate şi eficienţă energetică din cadrul Ministerului Economiei, care spune că o cerere a sa a rămas fără răspuns din partea Bucureştiului?

Spre a-şi farda dezonoarea, acum Băsescu vine cu abureala numită „gazoductul Iaşi-Ungheni”. Ca să-i zguduie la sentiment pe moldoveni, el spune că acesta este „proiectul lui de suflet”. Asta chiar că-i de tot! Ce poate unul ca Băsescu să aibă apropiat de sufletul lui cînd i se rupe... de sufletul românilor care-l detestă şi împotriva cărora el s-a ridicat de mult?

Supralicitînd cu abureala moldovenilor, Băsescu a mai făgăduit solemn următoarele: „Am convingerea că, în 2015, vom putea aproviziona Moldova cu gaze din România, pentru că, de curînd, s-au terminat exproprierile de terenuri pe tot traseul gazoductului.” „Cu certitudine, din 2018, cînd vom începe exploatarea gazelor din Marea Neagră, posibilităţile noastre de a sprijini Republica Moldova vor fi mult mai mari”, a promis, iarăşi, Traian Băsescu. 

Deocamdată, România importă gaz tot de la ruşi. Neavînd certitudinea că România îi va lua locul Rusiei în exportul de gaze în Europa, ne întrebăm: Dacă, în 2018, moldovenii tot nu vor primi gaze româneşti, unde va mai fi Băsescu pentru ca să-i arătăm obrazul? Atunci alţii îl vor scuza, de nevoie, pe actualul preşedinte român.

Obrazul ne-subţire cu cîtă cheltuială se ţine?

Băsescu, lăcrămos şi sentimental la comandă, vorbeşte cu duioşie încrezătoare despre şansele Republicii Moldova de la summit-ul de la Vilnius din Toamnă. Cît să fie meritul şi nemeritul său? Oare Republica Moldova nu ar fi avut mai multe şanse europene dacă Băsescu nu ar fi fost atît de agresiv faţă de Rusia? Nu-i cam tîrziu acum cînd vrea să refacă nişte relaţii împotriva cărora a luptat atît? Sigur că niciodată nu-i prea tîrziu, dar ce ne facem cu „victimele statale colaterale”?

Nu şi politica lui de „românizarea la minut” a moldovenilor este cea care a contribuit la întreţinerea şi tensionarea relaţiilor dintre cele două maluri ale Nistrului? Nu aceeaşi politică şi cea de paşaportizare românească a moldovenilor a contribuit la multiplicarea suspiciunilor UE faţă de Republica Moldova? După chipul şi asemănarea lui, o serie întreagă de tineri moldoveni au devenit anti-ruşi fără să ştie de ce. Este asta o abordare socială comportamentală compatibilă cu toleranţa de tip european?

Ştie Traian Băsescu în mîinile cui a intrat Institutul Cultural Român de la Chişinău, căci generalii lui cunosc prea bine, dar nu ştim dacă au interesul să-l informeze?

Are cumva habar Băsescu despre ce şanse europene mai grabnice a ratat Republica Moldova doar din gravul motiv că România politică nu s-a luptat pentru a-şi aduce contribuţia la consolidarea statului moldovenesc, ci a optat şi a investit masiv într-o incertă şi eşuată „românizare politică la minut” a moldovenilor?

La ora actuală, Traian Băsescu reprezintă pentru români exact ce a fost Voronin pentru moldoveni pînă în 2009. Mulţi moldoveni de aici, din naivitate sau pentru că sunt cointeresaţi să fugă din ţara lor oriunde văd cu ochii în Europa cu un paşaport românesc, fiind suporterii lui Băsescu, devin automat adversarii majorităţii covîrşitoare a românilor. În aceeaşi situaţie paradoxală s-au postat sau au fost plasaţi moldovenii, prin manipulare, de către aşa-zisele elite în perioada preşedinţiei criminale a lui Ion Iliescu. Tot în umbra lui Iliescu şi a Securităţii ceauşiste a crescut şi s-a format şi Băsescu!

Nu-i aşa că noi, românii şi moldovenii, suntem fraţi vitregi de-a binelea? Prea suntem despărţiţi de idealuri separate, de altfel de trecut şi de alt tip de gîndire!

Detestat de români, Băsescu îşi caută disperat ecuaţii de supravieţuire politică şi după isprăvirea mandatului prezidenţial. Acum se pare că apasă pe acceleraţie ca să treacă drept un Mesia al „basarabenilor”. În acest sens, este semnificativă editarea, la Chişinău, a ziarului „pro-băsist” Evenimentul Zile, distribuit, atenţie, gratis! Păi aici se pompează bani serios, frate! De unde i-or avea? Dar vedeţi şi ce concurenţă neloială bagă Băsescu presei autohtone? Ziar gratuit în 16 pagini...!

Un lucru nu-l cunoaşte Băsescu despre moldoveni: Aşa cum i-au abandonat pe Iliescu, Constantinescu sau Năstase, tot aşa îl vor da la o parte şi pe el! Moldoveanul „elitist pro-român” are nevoie permanentă de „robinetul cu bani” al Puterii la zi de la Bucureşti!

Băsescu, o să vă convingeţi mai tîrziu, se poartă cu Republica Moldova ca şi cu propria sa nevastă – ziua şi la recepţiile oficiale o invită la dans şi se poartă galant cu ea, iar noaptea, atunci cînd nu se duce la alta şi rămîne singur cu ea, îi trage cîte o mamă de bătaie de sună apa în ea! Tot anti-români sîntem?