Există vreun moldovean necorupt care, în virtutea procedurilor, poate face parte dintr-o structură europeană?

Autor: Teofil KAMINSKI

Ştim şi noi şi cunosc şi occidentalii cît de neputincioşi sîntem în raport cu exigenţele, principiile, valorile şi normele morale, la nivelul clasei politice moldoveneşti, care definesc UE. Este o realitate unanim acceptată şi dovedită de presă că şi justiţia din R. Moldova, nu doar Procuratura, CNI etc., se află la cheremul oligarhului Vlad Plahotniuc. Şi acest lucru este prea bine cunoscut de către oficialităţile europene. O ştie şi Plahotniuc. Acesta este şi motivul pentru care se zbate ca peştele pe uscat şi să facă pe dracul în patru ca să se prefigureze o viitoare majoritate parlamentară de stînga, căreia el (PD) să i se alieze „din oportunităţi pro-europene”.

Plahotniuc ştie prea bine că un viitor în UE al R. Moldova înseamnă temniţă pentru el, inclusiv confiscarea averilor dobîndite dubios, indiferent de cît de inginereşte au fost rătăcite prin diferite firme off-shore, rude, subordonaţi etc. Da, este un jucător diabolic de mare clasă, dar niciodată puterea unui astfel de individ nu a fost cu putinţă să fie eternă.

În plan intern, se simte imun şi intangibil prin aceea că îşi protejează afacerile şi imaginea prin justiţia subordonată şi printr-o armată mediatică uluitoare. Contrar legislaţiei în vigoare şi celei europene, acesta controlează aproape tot spaţiul audio-vizual din Moldova. Cunoscînd foarte bine psihologia intelectualilor sau semi-intelectualilor moldoveni scăpătaţi, Plahotniuc „şi-a cumpărat” o întreagă armată de jurnalişti, bloggeri anonimi, ineficienţi şi zgomotoşi şi comentatori politici grupaţi în proiecte propagandistice, electorale şi pseudo-sociologice. Cu alte cuvinte, a reuşit să-i mînjească, să-i compromită iremediabil cu voia lor. Orbiţi de „strălucirea banilor”, aceştia sînt dispuşi să jure cu mîna pe Biblie că Plahotniuc este un sfînt. Aşadar, nici pentru ei nu există legislaţie, spirit civic şi moralitate de tipul normelor care guvernează UE. Ce vor face cînd se va demonstra că „regele” este gol şi va fi nevoit să-şi ispăşească pedeapsa? Vor căuta un alt stăpîn la fel de imoral!

Tocmai în contextul invocat mai sus, Vlad Filat a fost perceput de către Plahotniuc ca fiindu-i inamicul numărul unu. Nu credem că ar fi vorba despre faptul că Filat ar fi atentat la afacerile lui Plahotniuc, că ar fi vrut să i le preia. Ar fi prea vulgar şi prea la îndemînă să ne imaginăm un astfel de motiv. Filat a devenit „periculos” pentru Plahotniuc în clipa în care acesta, premier fiind, s-a apropiat la fel de „periculos”, pentru oligarh, de Uniunea Europeană. Nu zice nimeni că Filat este porumbelul păcii, că nu ar avea şi el păcatele lui, însă, spre a fi corecţi, trebuie să luăm în discuţie adevăratele motive care au dus la înlăturarea lui Filat de la şefia Guvernului.

Observaţi în ce uitare a intrat crima din Pădurea Domnească! Un mort şi nici un vinovat! Singurul care „a plătit”, doar cu funcţia, a fost fostul procuror general. „A plătit” este un fel de a spune, căci şi aceea fusese cumpărată de acelaşi Plahotniuc. Atunci Filat a cerut pedepsirea celor implicaţi în această crimă cumplită, fără să bănuiască probabil forţa distructivă a lui Plahotniuc. Oligarhul nu avea cum să-l ierte pe Filat deoarece prin poziţia sa îşi consolida şi mai mult imaginea pro-europeană şi pe segmentul luptei împotriva corupţiei şi abuzurilor la nivel înalt. La fel, nu avea cum să-l ierte pentru că a fost nevoit să renunţe la un procuror general despre care se spune că-l cumpărase cu milioane de euro bune.

Din naivitate politică poate, din cauza unor sfătuitori nepricepuţi sau posibil că şi din pricina unei exagerate încrederi în sine, episodul Pădurea Domnească l-a prins pe Filat aproape definitiv în capcana pe care Plahotniuc i-o pregătise de mult. Figurativ vorbind, atunci Plahotniuc a dansat tangou politic, cazacioc de partid şi rock and roll cu comuniştii, cu „adjunctul său politic” Mihai Ghimpu şi cu propria-i Curte Constituţională la parastasul de înmormînate a Guvernului condus de Filat.

Ghimpu, dacă vă amintiţi, a fost desemnat să interpreteze non-stop, cu voce de mezzo-soprană, Aria calomniei. Aşa şi merge prin sate, cîntînd ca beţivul la înmormîntare.

Demisia lui Filat ca „justificare” a nesemnării Acordului cu UE

Cum poţi să spui că demiţi un Guvern pentru corupţie, dar, în realitate, să demiţi doar primul ministru? Este un caz unic! Ulterior, înlocuirea unor miniştri nu a fost motivată de „corupţia Guvernului”, ci de noua reconfigurare politică a alianţei de guvernare. Venirea lui Iurie Leancă în funcţia de premier se crede că a fost anticipată de Plahotniuc ca fiindu-i benefică. Mai devreme sau mai tîrziu, nu ne-ar mira ca Leancă să facă făţiş jocurile oligarhului. Deja le cam şi face! Corman este pus de Plahotniuc să-l „încurajeze”!

Obiectiv vorbind, denunţarea Acordului AIE 2 de către ex-premierul Filat s-a făcut în condiţiile impuse de exigenţele întrunirii tuturor condiţiilor reformatoare necesare integrării noastre europene. AIE 2 era deja compromisă în acest context, fie dacă este să amintim despre atacurile de tip raider şi de crima din Pădurea Domnească. Pentru anihilarea politică „definitivă” a lui Filat, dincolo de atacurile la persoană furibunde ale lui Ghimpu şi cele ale presei subordonate, Plahotniuc a aruncat în joc Curtea Constituţional (CC) şi preşedintele acesteia, servilul Alexandru Tănase.

Printr-o hotărîre de pomină unică, cu accente politice puternice şi chiar inchizitoriale, CC a decis că Filat nu mai are dreptul să mai candideze la funcţia de prim-ministru după ce Guvernul a fost demis pentru „suspiciuni de corupţie”. Extrem de subtil, CC a dat o pedeapsă, o condamnare asemenea unei instanţe de judecată oarecare, ieşind total din atribuţiile specifice ale acestei instituţii – constatarea constituţionalităţii legislative.

Criza politică de atunci părea să vină în întîmpinarea dorinţei lui Plahotniuc şi a „subordonaţilor” lui de genul Ghimpu sau Al. Tănase – zădărnicirea semnării Acordului de Asociere a Moldovei cu UE. Şansa istorică a acestui popor a fost că UE a fost destul de puternică, dar şi că Plahotniuc a eşuat, deşi a depus eforturi de compromitere (cazul cumpărării de deputaţi, sumele de bani depistate etc.), iar asta şi pentru că nu a avut o „contraofertă” masivă faţă de enormul sprijin financiar şi umanitar oferit de UE şi SUA Moldovei în mod constant.

Grefa moldovenească de la CEDO, fără să vrea, i-a făcut un serviciu lui Filat

În plan stric intern, se ştie că şi Grefa moldovenească de la CEDO se subordonează intereselor aceluiaşi Plahotniuc. Cei care ne reprezintă ţara acolo sînt Janet Hanganu, parteneră sau coproprietară cu „omul lui Plahotniuc”, Al. Tănase, la cabinetul de avocaţi „Hanganu, Tănase şi Partenerii”, Marin Gurin, fratele procurorului general, Corneliu Gurin, Radu Panţîru, fiul lui Tudor Panţîru, judecător la aceeaşi CC condusă de Tănase şi a cărei decizie Filat a constat-o la CEDO, şi Dragoş Cucereanu.

În acest context, profesionişti experimentaţi în domeniu şi bine informaţi ne-au spus că Grefa moldovenească de la CEDO are sarcina expresă ca să deturneze majoritatea plîngerilor venite din Moldova şi să le declare inadmisibile. Aici nu-i de învinuit CEDO ca instituţie, care este de bună credinţă, ci judecătorii noştri corupţi şi plătiţi de guvernul Leancă. De exemplu, la o ambasadă de la Chişinău, un funcţionar moldovean îi prezintă ambasadorului spre aprobare solicitarea unuia care doreşte să călătorească în ţara respectivă, iar acesta îşi dă acordul în virtutea bunei credinţe pe care i-o atribuie funcţionarului respectiv. Tot la fel se poate întîmpla şi la CEDO, unde Grefa moldovenească are aproximativ aceleaşi posibilităţi de a-şi exercita „buna credinţă”.

De astă dată, însă, cu voie sau fără de voie, CEDO, declarînd că solicitarea lui Filat este inadmisibilă, i-a făcut acestuia un serviciu. Inadmisibilitatea nu confirmă nici pe departe decizia CC prin care i se interzicea lui Filat să nu mai candideze pentru un post de premier deoarece dosarul nu a fost judecat, examinat din cauza neîndeplinirii normelor procedurale, iar acest lucru l-am mai explicat într-un articol precedent. Pur şi simplu, dosarul a fost declarat inadmisibil deoarece Filat nu a epuizat absolut toate căile de atac în plan intern, chiar dacă, în aparenţă, nu prea avea cum decît prin demararea unui contra-proces extrem de greoi. Reţineţi că este vorba despre o Hotărîre a CC pentru „suspiciuni de corupţie”, suspiciuni care nu au putut fi materializate niciodată prin vreun proces judiciar sau intentarea elementară a unui dosar de urmărire penală.

Atunci de ce mai este isterizată opinia publică de corul mediatic şi judiciar al lui Plahotniuc?

Toată presa aservită oligarhului, toţi comentatorii politici şi juriştii acestuia, bizuindu-se pe ignoranţa oamenilor, au lansat cu neruşinare cele mai absurde minciuni, potrivit cărora CEDO ar fi dat dreptate CC şi că Filat nu mai are dreptul să candideze la nici o funcţie de demnitar, de parcă ar fi fost condamnat pe viaţă de cineva, de vreo instanţă de judecată.

Plahotniuc ştie să-şi bată joc de oamenii pe care-i are în subordine şi, atunci cînd are nevoie de ei, îi pune în cele mai penibile şi umilitoare posturi. Aşa a făcut şi cu Al. Tănase probabil, care a ieşit şi el la rampă şi a spus nişte tîmpenii absolute legate de răspunsul CEDO, care declară inadmisibilă adresarea lui Filat şi a PLDM. În astfel de situaţii, reţineţi, CEDO expediază celui care a făcut o plîngere doar o singură scrisoare, niciodată două sau cu posibilitatea de a mai coresponda pe cazul respectiv, care conţine maxim patru paragrafe, fraze.

Ca să bage pe gît memoriei publice ideea că hotărîrea CC din 22 aprilie 2013 nu a fost una abuzivă şi politică, dar şi că CEDO ar fi confirmat-o, Al. Tănase vine cu următoarele precizări inutile şi manipulatoare:

„Hotărîrea CC din 22 aprilie 2013 este perfect legală şi în conformitate totală cu spiritul Convenţiei Europene. Domnului Filat nu i-a fost încălcat vreun drept garantat de Convenţia Europeană. Faptul că CEDO a decis că nu există nici o violare a drepturilor în privinţa lui Vlad Filat şi a PLDM confirmă temeinicia hotărîrii Curţii Constituţionale din 22 aprilie 2013.” „Peste 99% din cererile depuse la CEDO, la fel ca cererea Filat şi PLDM împotriva Republicii Moldova, sînt nefondate şi, în consecinţă, sînt declarate inadmisibile.” „Hotărîrile Curţii Constituţionale nu au termen de valabilitate.” „Hotărîrea Curţii nu se referă la domnul Filat. Este o hotărîre prin care Curtea, interpretînd Constituţia, a stabilit un principiu: „Prim-ministrul unui Guvern demis prin moţiune de cenzură pentru suspiciuni de corupţie se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile”.

Acum înţelegeţi de ce spunem că ieşirea vinovată a lui Alexandru Tănase este inutilă şi manipulatoare? Pe lîngă cele argumentate mai sus, Tănase minte spunînd că CEDO ar fi decis că nu există nici o violare a drepturilor în privinţa lui Vlad Filat şi a PLDM. Păi tocmai că CEDO nu a decis nimic, ci doar a declarat inadmisibilitatea procedurală a plîngerii din lipsă de procedură, nu pentru că ar fi fost nefondată. Este extrem de speculativă afirmaţia lui Tănase că hotărîrile CC nu au termen de valabilitate. Rămîne să vedem cum îi va cere Plahotniuc lui Tănase să interpreteze chestia asta. Oare vrea să spună că aceste hotărîri sînt eterne? Dar nu sînt condamnări, în cazul dat, nu se referă la o normă legală, iar în ceea ce priveşte „suspiciunile de corupţie”… acestea nu s-au dovedit a fi altceva decît apă de ploaie, o răfuială strict politică.

Cu riscul de a ne repeta, reproducem constatarea făcută de Nicolae Eşanu, vice-ministrul Justiţiei, dare a spus: „CEDO niciodată nu a examinat şi nici nu este abilitată cu dreptul de a examina constituţionalitatea, legalitatea sau temeinicia unui act adoptat la nivel naţional. Curtea Europeană examinează exclusiv cererile privind încălcarea unui drept garantat de Convenţie.”

Lupta politică murdară va continua şi se anunţă a fi extrem de dură, iar asta pentru că Plahotniuc a scos în acest război anti-european al lui Justiţia, Procuratura, CNI şi cohortele de comentatori şi jurnalişti din subordine. Şi va asigura, la toamnă, o guvernare de stînga şi va schimba vectorul politic al R. Moldova. Spre Est, de unde ne vine lumina televiziunilor ruseşti. Acum se vede clar că timp de 5 ani Plahotniuc nu i-a ieşit din cuvînt lui Vladimir Nicolaevici Voronin.