Unul dintre cele mai frumoase teatre din Grecia Antică, construit în urmă cu 2.300 de ani, a fost redeschis pentru public sîmbătă la Messene, în sudul Peninsulei Peloponez, relatează descopera.ro.

Abandonat de messenieni sub influenţa creştinismului (Epistolele Sfîntului Pavel către messenieni), căzut în uitare vreme de 17 secole, teatrul din Messene s-a redeschis şi a fost readus la viaţă cu ocazia unui concert special, care a avut loc pe 3 august, după aproape 1.700 de ani de tăcere, în această străveche cetate grecească din sudul Peloponezului.

Teatrul, parţial restaurat cu fonduri de la Fundaţia Niarchos, care era înzestrat cu o vastă scenă mobilă în epoca în care a fost construit, a trecut printr-o serie de pregătiri febrile pentru seara de gală, pe 3 august, organizată pentru a celebra "renaşterea" sa.

Sub bagheta lui Vassilis Christopoulos, directorul Orchestrei Naţionale din Atena, un ansamblu de muzicieni a acompaniat doi artişti, soprana Cecilia Costea şi baritonul Dimitri Platanias. Avînd un repertoriu mai puţin grec, consacrat lui Verdi şi Puccini, la acest spectacol au fost aşteptaţi mii de spectatori în acest sit arheologic în general pustiu, care a constituit punctul final al Festivalului din Atena şi Epidaure 2013, însă, totodată, un nou început pentru unul dintre cele mai frumoase teatre din Grecia Antică.

Istoria oraşului Messene, a teatrelor sale, a templelor sale sprijinite de ziduri puternice, începe din anul 369 î.e.n. Ilustrul general Epaminondas din Teba, care i-a învins pe spartani în bătălia de la Leuctra în anul 371 î.e.n., distrugînd în sfîrşit tirania exercitată de Sparta asupra oraşelor învecinate, a eliberat populaţiile înrobite. A redat oraşul Messene messenienilor, cerîndu-le însă să construiască o nouă capitală, în care să trăiască cetăţenii acelui oraş exilaţi în Libia, în Sicilia sau în alte oraşe greceşti, cu scopul de a opune rezistenţă în faţa unei posibile revanşe a Spartei.

Astfel s-a născut Messene, la poalele Muntelui Ithome, o fortăreaţă şi un sanctuar dedicat lui Zeus Ithomatas. Construit armonios în terase într-un inel muntos cu deschidere spre mare, conceput pe baza modelului de oraş ideal creat de arhitectul şi geometrul Hippodam din Milet, oraşul Messene, ale cărui ziduri, întărite cu 38 de turnuri, se întind pe o lungime de 9 kilometri, adăposteşte în centru cele mai frumoase monumente publice ale sale, astfel încît accesul să fie la fel de uşor pentru toţi cetăţenii săi din cartierele învecinate.

Avînd o agora (piaţă centrală) magnifică, propilee impozante, fîntîni monumentale, numeroase izvoare, temple închinate zeilor Esculap, Artemis şi Demetra, un odeon destinat adunărilor populare (Ecclesia) - o sală acoperită şi sprijinită de coloane în care aveau loc şedinţele Adunării aleşilor -, un superb stadion înconjurat de porticuri, pe colinele rămase neschimbate din Antichitate, un stadion care putea să îi primească pe cei 10.000 de locuitori ai cetăţii şi pe toţi cei din satele din împrejurimi, Messene depăşea fără îndoială ca număr de locuitori populaţia Atenei, iar trei porturi îi asigurau legătura cu restul civilizaţiei elene.

Edificat după modelul teatrelor greceşti care se foloseau de declivitatea terenului, sprijit de un zid vast semicircular, magnificul teatru din Messene a fost construit pentru a primi 10.000 de spectatori sau pentru toţi cetăţenii oraşului cu ocazia unor reuniuni de ordin politic. Au rezistat pînă în zilele noastre doar cîteva rînduri cu scaune din gresie, în faţa cărora se ridică scena dedicată marelui preot al templului lui Zeus care domina oraşul.

Deşi geograful şi scriitorul Pausanias a consacrat numeroase pagini oraşului Messene în volumul său "Descrierea Greciei", în secolul al II-lea e.n., oraşul, devenit creştin, a fost mai tîrziu abandonat, acoperit cu viţă de vie şi măslini, căzut în uitare şi redus la tăcere, chiar dacă numeroşi călători francezi şi englezi i-au vizitat ruinele începînd din secolul al XVII-lea.

Abia în 1986 Societatea arheologilor din Atena a răscumpărat de la ţăranii din zonă toate terenurile acoperind teritoriul cetăţii şi au putut să înceapă astfel primele săpături finanţate de Uniunea Europeană, sub coordonarea arheologului Petros Themelis. Cercetătorii au descoperit statui magnifice care îi reprezentau pe Tezeu, Hermes, Artemis, cele ale unor tinere preotese ale acestei zeiţe, chiar în zonele descrise de Pausanias.