Proiecte urbane utile, ”Primării de partid” ori Primării ale cetățenilor?

Autor: Mihai CONȚIU

Pînă în anul 1989, în România sau cel puțin în București, despre unul care își cumpăra o mașină (Dacia 1100, Dacia1300) circula următorul folclor: ”A mîncat iaurt cu pîine 10-15 ani ca să-și cumpere mașină!” Pînă în acel an, singurele conforturi social-materiale ale românilor erau o mașină cumpărată cu mari sacrificii (chiar dacă nu avea o nevoie acută de ea!), să aibă telefon fix în casă (se aștepta la rînd și pentru asta!), televizor alb-negru, iar în ultimii ani color, dar pentru achiziționarea căruia aveai nevoie de aprobare de la Partid, ”scule muzicale” (pick-up, casetofon, magnetofon cu boxe puternice) și alte cîteva flecuștețe.

Mașina, însă, era un lux dorit de cei mai mulți români. Își cumpăra amărîtul de român o mașină cu mari sacrificii, o parca în fața blocului și Duminica, ca un ritual, să fie văzut de către vecini, și-o tot spăla și îi făcea tot felul de reparații imaginare, chiar dacă mașina era nouă-nouță. În realitate, o folosea destul de rar, mai cu seamă în ultimii ani, cînd benzina era o problemă, dar omul, totuși, avea mașină! Chiar dacă e vorba despre realități și dimensiuni istorice și sociale paralele, satisfacția oarecum trufașă a posesorului român de mașină de atunci este amplificată la dimensiuni halucinante de către moldovenii de astăzi, care posedă cele mai amețitoare mașini, ca număr și ca preț al lor.

În urmă cu peste trei luni, m-am întîlnit cu un vechi prieten din România, venit nu pentru prima dată în turneu la Chișinău. Și de această dată, la fel ca absolut toți străinii care vizitează Republica Moldova, s-a re-minunat de numărul mare de mașini scumpe aflate în traficul de aici, la fel ca și de imensitatea numerică de vile mărețe, trufașe, care contrastează… indecent cu realitatea că toate acestea există în cea mai săracă Țară din Europa.

Chișinăul este sufocat efectiv de numărul de mașini aflate în circulație, indiferent de vitregia vremii în unele perioade – ninsori abundente, ploi care aduc inundații etc. Nici un primar nu a găsit încă o soluție ca să restricționeze cumva acest trafic halucinant. Această aglomerație în trafic este generată, într-o proporție covîrșitoare, de acei numeroși posesori de mașini care circulă cu ele fără să fie nevoie să circule. Am cunoscut, de-a lungul anilor, numeroase cazuri în care un astfel de posesor de autoturism, dacă are locul de muncă la 2-300 de metri de casă, el tot cu mașina se duce la serviciu. Ca să vadă lumea ce mașină are el! Ca să agațe pițipoance! Ca să se fudulească și să fie invidiat! Unii astfel de proprietari de mașini scumpe chiar trăiesc de pe o zi pe alta doar ca ”să se vadă că le au” – mănîncă mai puțin, locuiesc cu chirie prin cămine sau în alte case incompatibile cu valoarea mașinii lor și tot așa.

Constatăm, așadar, că traficul rutier din Chișinău este generat de fudulia unor indivizi care se plimbă cu mașina prin oraș spre a-și rezolva chestiuni… imaginare. Bineînțeles că există oameni pentru care mașina este obiect al muncii lor intense, dar numărul lor este infim în comparație cu al celor despre care vorbim. Soluțiile la care Primăria trebuie să se gîndească se referă la: restricționarea drastică și bine motivată a circulației mașinilor pe anumite artere, restaurarea, prin extindere, a unor străzi, regîndirea traseelor pentru bicicliști și reformularea transportului public în comun.

Deocamdată, transportul public din Chișinău se reduce la troleibuze, autobuze și maxi-taxiuri inaccesibile persoanelor cu dificultăți locomotorii. Este de mirare că nici un primar nu a luat în serios demararea unui proiect de introducere a tramvaielor pe arterele Chișinăului! Nu este de mirare, însă, de ce nici un primar nu a luat în calcul un astfel de proiect dacă ne gîndim și, nominal, la ce primari au fost în funcție atîți ani la rînd încît puteau construi pînă și metrou!

Se știe că în Chișinău au circulat tramvaie între anii 1889-1961. Aud că autoritățile locale din Chișinău ”s-ar fi gîndit” la reintroducerea tramvaielor prin 2011. Despre această perspectivă a vorbit și primarul Ion Ceban în campania electorală. Specialiștii în transporturi din Primăria Chișinăului ar fi spus, însă, că ”drumurile orașului Chișinău sunt prea înguste, ceea ce nu permite construirea unei linii de tramvai decît pe artere de lățimea bulevardului Ștefan cel Mare”. Gîndindu-mă la București și la multe alte orașe europene, dar nu numai, în care circulă tramvaie, am convingerea că specialiștii din Primărie care au spus ce au spus sunt specialiști în orice altceva, numai nu și în ceea ce se cred ei a fi.

Tramvaiele de astăzi, spre deosebire de cele de acum 50-100 de ani, sunt silențioase și, firește, mai economicoase decît troleibuzele, cărora, de exemplu, nu li se pot adăuga extensii, vagoane, ca la metrou. Troleibuzele, spre deosebire de tramvaie, sunt parte a ambuteiajelor din trafic, iar asta și în sensul în care au rulaj comun, pe aceeași bandă de circulație, cu autoturismele sau camioanele din trafic. Liniile de tramvai, însă, nu pot fi bandă de circulație pentru nici un altfel de mijloc de transport auto, putînd fi doar intersectate la semafoare.

Revenind la ”opiniile specialiștilor din Primărie”, sunt sigur că nu doar b-dul Ștefan cel Mare poate fi ”brăzdat” de linii de tramvai, dar și atîtea și atîtea artere de circulație care leagă, de exemplu, Cartierul Ciocana de centrul Chișinăului și chiar de Telecentru, Botanica ori Buiucani cu centru și tot așa. În București și numeroase orașe europene există tramvaie care circulă și pe străzi cu mult mai înguste decît b-dul Ștefan cel Mare, iar asta în sens unic, cu un traseu, eventual, circular.

Da, e vorba despre investiții serioase, dar aici avem de-a face cu unele la care ar răspunde favorabil numeroase instituții financiare internaționale, prin împrumuturi favorabile, donații, investiții ori alte tipuri de parteneriate. Voință politică și gospodărească să fie, căci străzi pe care să încapă tramvaie sunt cu duiumul, iar asta dacă nu cumva ”inginerii” politici și edilitari nu știu încă prin ce metode mai pot scoate ”ceva și pentru ei” din fiecare linie de tramvai!