Probabil că sunt legi care să-i sancționeze, probabil că nu...

Autor: Mihai CONȚIU

Cam toată suflarea moldovenească implicată ori informată știe despre tunurile, țepele trase oamenilor de către ”marii afaceriști constructori de apartamente la bloc”, dintr-o perioadă lungă de timp a independenței Republicii Moldova. După cum știți, aceștia colectau de la oamenii care doreau un apartament nou un avans consistent ori chiar integral, angajîndu-se, prin contracte discutabile, cețoase, să construiască blocuri cu apartamente pentru fiecare doritor-plătitor. Personal, prin afiliere juridică, am luat cunoștință cu astfel de cazuri. Sunt sute de moldoveni care au rămas cu buza umflată, adică s-au pomenit fără apartament deoarece: blocurile nu au mai fost construite, iar ofertantul a dispărut în ceață; au rămas în fază de nefinalizare și li s-au cerut beneficiarilor sume duble, imposibil de achitat, față de costul convenit inițial prin contract; mulți dintre inițiatorii acestor afaceri cu apartamentele nou construite și-au vîndut afacerea unor terți, care nu au recunoscut contractele încheiate anterior de către vînzător cu beneficiarii de apartamente; unele dintre aceste blocuri nefinalizate au fost confiscate de băncile la care ”afaceristul constructor” se împrumutase suplimentar.

Printre acești ”dezvoltatori” de construcții imobiliare s-au numărat și foști oameni de Stat, împotriva cărora păgubiții au intentat numeroase procese judiciare, dar foarte mulți dintre ei nu și-au găsit dreptate, adică nu și-au recuperat banii de la ”escrocii imobiliari”. De ce? De exemplu, unul dintre acești foști oameni de Stat avea, pe vremuri, pile politice puternice la alți foști oameni de Stat care i-au succedat la Putere. În plus, ”întîmplător, ca o coincidență”, acest jefuitor la drumul mare erau prezent, în calitate de invitat, pe la diferite emisiuni de televiziune, în care își dădea cu presupusul despre politică, relații interne și internaționale, cultură, securitatea Statului etc. Înțelegeți ce presiune publică dezarmantă însemna asta în defavoarea păgubiților din toate direcțiile, bașca puterea insului prin prisma fostei funcții și relațiile cu foștii ”barosani de Stat” care au înhățat Puterea după el?

În cele ce urmează, dacă greșesc, nu-mi spuneți ”La Mulți Ani”, dar tot trebuie să-mi notez observațiile, fără să incriminez anume pe cineva, ca nu cumva să mă cheme La Judecata de Apoi Moldovenească! De multe luni și chiar ani, am impresia că tipul de escrocherie despre care scriam mai sus ”s-a îmbrăcat tactic” cu un alt ”veșmînt de destinație”, adică victimele nu mai sunt persoane particulare, ci tot soiul de firme ori firmulețe bune de ”ciugulit”.

Astfel, am tot observat, cu atenție și am memorat, în diferite cartiere ale Chișinăului, din centru și pînă spre periferie, existența unor schelete de blocuri rămase încremenite în timp, adică sunt aparent părăsite și nu lucrează la ele oameni ai șantierelor pentru finalizarea lor de ani de zile, dar și spații închise, tot de ani de zile, rezervate pentru construirea unui complex comercial sau de birouri. Aceste două tipuri de locații sunt asemănătoare prin două tipuri de reprezentare pe care le-am remarcat. 1. Nu au destinație locativă, adică pentru apartamente locuibile, ci pentru viitoare birouri, diferite tipuri de firme, spații comerciale etc. 2. Atît pe scheletele construite ale viitoarelor clădiri, cît și pe gardurile care împrejmuiesc o viitoare clădire căreia nu i-a fost pusă nici fundația, sunt înscrisuri-oferte ”de închiriere” anticipată de spații încă inexistente, cu prețul pe metru pătrat în suprafețele interioare care urmează să fie construite și ofertate.

Ce înțelegem din această realitate? Logic, orice afacerist care vrea să ridice o clădire, este normal să aibă banii necesari pentru o astfel de inițiativă. Ca o paranteză, întreb: nu există un cadru legal prin care acești indivizi să fie obligați de Primărie să-și isprăvească obligatoriu construcția într-o anumită unitate de timp, iar în caz contrar să fie avertizați, sancționați și, în final, să li se retragă autorizația de construire?

Aici nici măcar nu mai vorbesc despre ”eforturile depuse” de acești afaceriști pentru a dobîndi ”cumva” terenul aferent! În situația arătată, se creează certitudinea că ”dezvoltatorul imobiliar constructor” nu are fondurile necesare pentru a-și finaliza inițiativa, motiv pentru care a decis ”să pescuiască” bani, în timp, de la diferite firme dornice să aibă un sediu închiriat anticipat în zona oferită și care poate că li se pare convenabilă. Chirii anticipate pentru sedii... anticipate! Bună afacere, nu? Nu-i așa că putem să bănuim că astfel se cam vinde pielea ursului viu din pădure? Cam prea seamănă astfel de ”oferte” cu cele din anii trecuți cu apartamentele-țeapă despre care am scris la început!

În altă ordine de idei, însă, putem pune chestiunea în cauză și altfel: de ce, într-un oraș capitală de Țară, cu ifose europene, se permite existența unor astfel de schelete de clădiri fantomă ori terenuri destinate unor viitoare șantiere împrejmuite de ani de zile? Oare nimeni nu este deranjat de cît de mult este mutilată înfățișarea orașului cu astfel de șantiere? În nici o capitală ori oraș european nu este permis așa ceva, de ce în Chișinău și alte orașe moldovenești sunt posibile astfel de afaceri dubioase trenate cu anii? Există o neo-mafie a constructorilor? Se pare că da!

Probabil că sunt legi care să sancționeze astfel de abuzuri care murdăresc imaginea orașului, abuzuri clare care par a fi un cerc vicios, un fel de joc piramidal de escrocare, legi care par a fi eludate ”la mica înțelegere”; probabil că nu sunt legi care să-i sancționeze pe acești dinozauri-constructori; cel mai probabil, însă, e faptul că acești ”afaceriști-tunari” par a avea destule ”proptele edilitare” dacă-și permit cele arătate mai sus! Voi ce ziceți?