FOTO: Scriitorii Iuliu Cârchelan, Nicolae Rosca si Nicolae Esinencu în tinereţe

Autor: Nicolae ROȘCA

Lui Esinencu

Fiindcă a plecat să nu mai vină

(Ce trist era când mai era cu noi!),

Probabil, s-a ascuns în vre-o grădină

Din care nu-i întoarcere-înapoi.

S-a dus subit și fără nicio scuză…

Dar i-am strigat când mai era la post:

- În viața asta scurtă și confuză

Ai fost viteaz? Sau laș? Sau cum a fost?

Ce stai în vânt ca un copac de dafin,

Cu-un ochi ne râzi, cu altul lăcrimezi;

Când nu accepți dulceți de rododafin

Ești înțelept? Ești prost? Sau cum te crezi?

Pe drumuri colbul îți mai ține Urma,

Dar vin desculți… vin cete de copii

Și-o Cosânzeană-ar vrea să-ți smulgă burma* -

Te crezi frumos? Voinic? Sau cum te știi?

Păcat că viața noastră se rezumă

La două-trei metehne pământești…

Iar tu, că evadezi acum din humă -

Ești trist? Ești fericit? Știi cine ești?

Dar a plecat… S-a dus să nu mai vină

(Ce trist era când nu-și găsea un rost!);

Și-o fi zicând, ascuns în cea grădină:

- Doar Dumnezeu mă știe cum am fost!…

*burma - verighetă