Cînd un primar va face ceva fundamental pentru Chișinău?

Autor: Mihai CONȚIU

Funcția de primar al Chișinăului, dar nu numai, este una de o importanță colosală, iar asta deoarece este vorba despre capitala Republicii Moldova. Aici nu vom vorbi despre fostul primar Nicolae Costin, care a avut un rol istoric în această funcție și un destin tragic, și nici despre primarii interimari figuranți și desemnați la comandă politică, ci la cei cu mandate ”prelungite” – Serafim Urechean (1994-2005), Dorin Chirtoacă (2007-2017) și Ion Ceban, începînd din 2019 și pînă în prezent.

În urmă cu niște ani, într-o campanie electorală, dorind să redevină primar, Serafim Urechean se lăuda că în cei 11 ani cît a fost primar ”a tras” 160 de km de linii de troleibuze. Doar atît? Asta-i cea mai mare realizare? Dorin Chirtoacă, inițial o speranță tînără pentru chișinăuieni, s-a dovedit a fi un maimuțoi – lumea vorbea, inclusiv presa, că, în realitate, Primăria era condusă de către sinistrul lui unchi Mihai Ghimpu. Despre afacerile murdare făcute împreună sub umbrela Primăriei nici nu mai vorbim, iar asta deoarece presa a tot scris, iar procurorii lui Plahotniuc și cei de astăzi nu-s curioși să afle pe unde sunt îngrămădite dosarele penale care-i vizau pe cei doi, unchi și nepot. Să ne amintim cît de penibil era Chirtoacă atunci cînd anunța triumfător ca fiind o mare realizare a sa, ca primar, achiziționarea unor troleibuze.

Actualul primar, Ion Ceban, se află la al doilea mandat, iar asta și din cauză că a urnit ceva din loc pentru cosmetizarea Chișinăului. Am cîțiva prieteni care, anul trecut, au venit în Chișinău, după mulți ani, din Europa și SUA, și mi-au mărturisit că, acum, Chișinăul începe să semene cu un oraș cît de cît european, deși mai are mult, mult pînă acolo! Prietenii mei, însă, fuseseră mai mult prin centru, dar nu și prin păduchelnița bănoasă numită Piața Centrală.

O mare problemă identificabilă în cam toți aspiranții la fotoliul de primar este aceea că, în primul rînd, ei sunt oameni politici, nicidecum gospodari, administratori de oraș cu o experiență certificată în biografia lor. Excepție face Ion Ceban, care, înainte de a deveni primar, a avut o experiență activă în Consiliul Municipal.

Chestiune care se pune este aceea că acești primari ”cîrpesc” orașul pe acolo unde nu au reușit predecesorii lor. Ei nu au imaginație constructivă, nu sunt capabili să-și asume proiecte grandioase pentru capitală încă din campania electorală, pe care să le și execute. De pildă, am mai spus-o, să radă de pe fața pămîntului Piața Centrală și să construiască în locul ei un mare complex comercial, rezidențial etc. Nu, Piața Centrală este și va fi o permanentă ”moștenire bănească profitabilă” de la un primar la altul!

Din ”inerție politică”, toți candidații la funcția de primar fac promisiuni populiste găunoase și, mai cu seamă, cu tentă socială. Ținînd seamă de harta Chișinăului, mă miră că nici un primar nu a avut curajul să-și asume proiectul de readucere a rețelei de tramvaie în Chișinău. După cum unii știu, rețeaua de tramvaie din Chișinău a existat între anii 1889 și 1961. Inițial au fost tramvaie trase de cai, iar mai apoi rețeaua a fost electrificată. În 1949, din momentul apariției troleibuzelor, rețeaua de tramvaie, care era insuficient extinsă, a început să decadă. Tramvaiele au fost scoase, fiind suplinite cu trasee de autobuz și troleibuz. În 1961, ultimul tramvai din Chișinău a fost scos din uz. Înlocuirea tuturor tramvaielor cu troleibuze și autobuze a fost una păguboasă, însă, de!, moda timpului era rescrisă de troleibuze și autobuze.

Tramvaie se găsesc în cam toate orașele europene, inclusiv în opulentul Dubai. Necesitatea existenței unei rețele de tramvaie se impune și sub aspect economic. Spre exemplu, imaginați-vă cîte cheltuieli uriașe presupune schimbarea permanentă a anvelopelor și camerelor de la roțile troleibuzelor și autobuzelor, inclusiv combustibilul pentru autobuze! Tramvaiul, după cum știți, merge pe roți metalice, care nu trebuie schimbate ca cele de la troleibuze și autobuze.

În actuala lui configurație, Chișinăul chiar are nevoie de o rețea de tramvaie, una complexă care ar lega între ele cartierele Botanica, Ciocana, Buiucani, Telecentru etc., cu traseu inclusiv (mai ales) pe b-dul Ștefan cel Mare, dar și cu o linie pînă la aeroport. Pe traseele pe care le parcurg zilnic, observ numeroase străzi care nu sunt reconfigurate eficient în favoarea unei circulații auto menite să elimine ambuteiajele. Unele străzi înguste, cu circulație într-un singur sens, sunt flancate și cu trei rînduri de copaci. Prin eliminarea a două rînduri de copaci, care nu ar însemna neapărat și ”despădurirea” Chișinăului oricum verde, multe străzi ar căpăta încă două benzi de circulație, făcînd loc inclusiv unei linii sau două de tramvai.

Pentru construirea unei rețele de tramvaie este nevoie de un primar vizionar și bun gospodar, unul capabil să riște chiar și în plan electoral, într-o primă fază. Sigur, se poate invoca lipsa fondurilor, dar chestiunea este falsă dacă inițiatorul, adică edilul, este suficient de decis și motivat. În planul finanțărilor, există parteneriate publice private, sunt proiecte europene care așteaptă să fie accesate, nemaivorbind despre o sumedenie de parteneri occidentali care s-ar ralia fără mari probleme unui astfel de proiect. Voință fie!