Moldoveanul dacă nu-i fudul nu e moldovean destul!

Autor: Mihai CONȚIU

Din conținutul celor care urmează, veți înțelege bine la ce mă refer cînd vorbesc despre ”neamuri proaste”. Spre deosebire de Occidentul civilizat, neamurile proaste din Țările foste comuniste ori ex-sovietice sunt și se pare că vor mai fi multă vreme ”la putere”. Nu vreau să se confunde neamurile proaste cu interlopii care sunt peste tot în lume! La fel ca și în România, de exemplu, neamurile proaste din Republica Moldova sunt cuibărite peste tot – în politică, în cultură, în presă, în sfera funcțiilor decizionale și cam peste tot unde cîte un moldovean se ițește ca proaspăt parvenit. Pe mai departe, o să vă ofer o serie de exemple din constatările făcute de-a lungul anilor, iar unele nominalizări vor fi, pur și simplu, la întîmplare.

Ca și în România, neamurile proaste din politică sunt cele mai vizibile. În clipa în care ajung în Parlament sau în Guvern, acești moldoveni se poartă de parcă ar fi niște zeități. Din start, cei din popor care i-au votat devin ”prostime”, ”ăia de jos”, ca să-l citez aproximativ pe Vlad Filat. Din mașinile lor de serviciu ori din perimetrul în care sunt flancați de gărzile lor de corp, se uită cu dispreț la ”mulțime” și dau senzația că se simt ”murdăriți” dacă vreun muritor de rînd ”are șansa” să-i fie în preajmă și să-i întindă mîna în chip de salut. În aceste reprezentări ridicole i-am văzut pe deputații comuniști, pe cei din PLDM, din fostul PD ori de la PL-ul lui Mihai Ghimpu, ca să mă opresc doar la ei.

Atunci cînd vorbesc la televizor, vor să lase impresia că sunt deținătorii adevărului absolut, n-au îndoieli nici cînd rostesc cele mai ridicole inepții, minciuni și manipulări demagogice. Aduceți-vă aminte de Ghimpu, Marian Lupu, Pavel Filip, Filat, Dumitru Diacov, Dorin Chirtoacă, Andrian Candu și restul… junglei! Cu toate aceste, mulți dintre ei continuă să fie niște mici și penibile ”vedete locale” prin intermediul televiziunilor care-i invită în lipsă de altceva, de imaginație și de profesionalism.

Că veni vorba și de Ghimpu, să vă spun o fază de neam prost a lui! Anul trecut, întîmplarea a făcut să mă intersectez cu el pe Aeroportul din Viena și să călătorim, spre Chișinău, cu același avion. Anonim pe Aeroportul vienez, anonim în avion, dar neamul prost din el a vrut să demonstreze că nu-i un muritor de rînd. După ce am aterizat pe Aeroportul Chișinău, în urma unui bănuit aranjament din timp, Ghimpu a fost preluat de pe pistă de cineva venit cu o mașină și se pare că l-a scos prin sectorul VIP, căci, nu-i așa?, cum să se amestece el cu ”prostimea” și să stea la rînd pentru verificările de la ieșirea din Aeroport?

Pentru mulțimea de neamuri proaste din România care-i votează pe urmașii criminalului Ion Iliescu, jurnaliștii români au născocit termenul ”pulime”. Ei bine, acești politicieni despre care vorbim chiar că sunt o ”pulime”, niște neamuri proaste îmbrăcate bine și cu imunitate!

În cultură, de asemenea, găsim neamuri proaste cît cuprinde. Încerc să nu dezvolt diversele cazuri ale unora care, în viață fiind, își savurează trufași o închipuită nemurire în posteritatea lor, dar voi oferi un episod în care am fost implicat. Anul trecut, pe data de 24 Septembrie, în timp ce se derula un festival al teatrelor naționale din Republica Moldova și România, am fost sunat de un vechi prieten, actor român, cu care nu mă mai văzusem de 25 de ani, care m-a invitat la spectacolul lui, exprimîndu-și dorința de a ne vedea fie și pentru cinci minute. Firește că am fost în culmea bucuriei. După spectacol, prietenul meu de o viață m-a invitat, pentru scurt timp, în foaier, unde erau etalate niște gustări și băuturi care nu mă interesau, eu rezervîndu-mi din timp locuri la o terasă din apropiere.

Ce s-a întîmplat mai apoi a fost de-a dreptul halucinant. O actriță îmbătrînită în rele s-a apropiat de mine și mi-a spus că n-am ce căuta acolo deoarece ”l-am ucis pe Grigore Vieru”. Firește că atitudinea ei i-a bulversat pe ceilalți actori români, nu neapărat și pe cei moldoveni. Imaginați-vă că, la ora actuală, mai există unii oameni ”de cultură” și din alte domenii care cred, din auzitele răspîndite de un fost mare delator național, că l-aș fi ucis pe Vieru și că ”am atacat intelectualitatea locală”.

O diversiune de-a dreptul criminală și halucinantă, în condițiile în care acești inși nu au bunul simț să verifice adevărul, inclusiv din arhive, înainte de a rosti niște acuze care le trădează nu doar apartenența la neamul prost, dar și incultura și deprinderile sovietice cu care s-au născut.

Aceste eșecuri morale și intelectuale din sfera culturii își imaginează că, dacă se declară români, nimeni nu o să observe că ei, chiar dacă nu mai fac parte din lumea fostei URSS, au conservat deprinderile de tip sovietic totalitar, care sunt exprimate în comportamentul, instinctele și raționamentele lor. Aceste anomalii au fost constatate, de-a lungul timpului, de către absolut toți românii cu care au intrat în contact. Din condescendență, românii se fac că îi cred, îi laudă pentru că văd că le place, pe unii îi și premiază ca fiind ”români din Republica Moldova”, dar habar nu au în ce realitate s-ar trezi într-o ipotetică unire cu România. Devenind cetățeni români într-o astfel de conjunctură, s-ar termina cu menajamentele și fiecare ar fi pus la locul lui binemeritat, motiv pentru care, credeți-mă ar deveni antiromâni.

În presă, neamurile proaste sunt cu duiumul. Din clipa în care unii jurnaliști se subordonează unei guvernări, unui partid puternic ori unui finanțator important, neamul prost din ei iese la iveală prin aceea că se uită cu superioritate, de sus, dar și cu agresivitate, la toți cei care nu le împărtășesc opiniile, se fac că nu îi cunosc și, deci, nici nu se salută civilizat cu ei. Neamuri proaste bine îmbrăcate și retribuite confortabil, care sunt exact ca politicienii despre care vorbeam mai sus, găsim prin diferite organizații profesionale ale ziariștilor. Practic, această ”castă” și-a făcut o carieră de ”vînători” prin presă datorată exclusiv granturilor externe pe care știu să și le atragă și să și le ”contabilizeze” cum vor. Vă dați seama ce viață și experiență anoste duc – de trei decenii singura lor experiență de viață derivă strict doar din administrarea unor granturi externe și jocul de-a monitorizarea!

Ei bine, astfel de neamuri proaste decid și ce publicații și jurnaliști trebuie interziși în spațiul public controlat de ei, iar asta prin ne-citarea sau preluarea lor de parcă nici nu ar exista. Moldova Suverană și subsemnatul suntem unul dintre aceste cazuri aparte, în pofida miilor însemnate de abonați și cititori, dar și a faptului că suntem singurul ziar independent tipărit din Țară fără absolut nici o finanțare. Aceste neamuri proaste, chipurile, nu pot ”ierta” faptul că, pînă în 2009, ziarul aparținea, indirect, lui Vladimir Voronin, ignorînd voit partea cea mai însemnată – profesionalismul, dar și faptul că, pînă în 2009, noi am avut o politică editorială proeuropeană și am fost distribuitori mediatici extrem de activi ai culturii române.

Ar fi multe de vorbit despre neamurile proaste din toate sferele societății, dar, ca să n-o lungim prea mult, ne oprim aici!