Noi, cetăţenii Republicii Moldova, care am luptat pentru integritatea teritorială şi suveranitatea Republicii Moldova, suntem nevoiţi să constatăm că deputaţii din Parlamentul Republicii Moldova demonstrează o ignoranţă totală în raport cu această problemă. A fost nevoie de un şir de provocări evidente din partea regimului anticonstituţional din raioanele de est ale Republicii Moldova pentru ca, la 21 iunie curent , Parlamentul Republicii Moldova să dea naştere unei Declaraţii, al cărei  conţinut ne arată în mod clar că în Parlamentul Republicii Moldova lipseşte atît abordarea comună, precum şi responsabilitatea politică pentru nesoluţionarea acestei probleme.  Activitatea partidelor politice parlamentare demonstrează cu prisosinţă că aceste formaţiuni, de dragul accederii la putere,  s-au specializat în divizarea şi contrapunerea  diferitelor segmente ale societăţii noastre. Ceea ce înseamnă că acestea sunt incapabile să asigure acel consens naţional şi să manifeste acea voinţă politică, fără de care problema conflictului transnistrean nu poate fi soluţionată. Faptul că Vladimir Voronin, liderul PCRM, l-a acompaniat docil pe Dmitri Rogozin, care la 9 mai curent, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, a dat dovadă de un comportament cinic, sfidător şi arogant,  scoate PCRM de pe lista partidelor care cu adevărat doresc reîntregirea ţării. Pe cînd celelalte partide parlamentare, preocupate de reglările de conturi reciproce, nici nu au încercat să-şi asume responsabilitatea pentru rezolvarea acestei probleme.  Soarta tragică a lui Vadim Pisari, împuşcat mortal în spate de „pacificatorul rus”, şi comportamentul ulterior al clasei politice developează valoarea reală a „principiilor şi valorilor”, prin vehicularea cărora ei au ajuns la putere. În prezent, Republica Moldova se bucură de un suport fără precedent din partea UE în special.  Or, acesta deloc nu înseamnă că guvernanţii noştri au dreptul în continuare să-şi camufleze nepăsarea, în raport cu problema regiunii transnistrene, la spatele eforturilor depuse de UE. Deoarece, chiar şi perspectiva liberalizării regimului de vize pentru cetăţenii moldoveni presupune întreprinderea unor acţiuni concrete din partea lor.

Noi, membrii Uniunii Voluntarilor Republicii Moldova, cerem ca Guvernul Republicii Moldova să adopte o poziţie proactivă în raport cu realităţile existente în stînga Nistrului. Cerem ca să meargă pe calea consolidării şi mobilizării întregii societăţi pentru depăşirea comportamentului umilitor şi ruşinos al statului în raport cu problema conflictului şi a celora care doar mimează dorinţa pentru soluţionarea lui.

La 21 iulie curent, se vor împlini 21 de ani de la momentul semnării la Moscova a Acordului cu privire la principiile soluţionării paşnice a conflictului din localităţile din stînga Nistrului ale Republicii Moldova. Acord, care a transformat regimul din Transnistria într-un instrument de şantaj al Republicii Moldova din partea Rusiei. Acord, care a stabilit formatul „unic” al operaţiunii de menţinere a păcii şi care a devenit un scut de protecţie a regimului de marionete ruseşti din Transnistria.

Cu regret constatăm şi cu acelaşi regret declarăm că realitatea ne-a demonstrat o tristă situaţie: nici integrarea europeană, şi nici reintegrarea ţării nu sunt posibile fără schimbarea cardinală a comportamentului guvernanţilor noştri. În acest context, chemăm societatea la mobilizare, iar guvernarea este obligată să iniţieze un dialog onest şi sincer cu societatea pentru depăşirea stării ruşinoase în care ne aflăm timp de 21 de ani.

Sergiu CARACAI, preşedintele Uniunii Voluntarilor din R. Moldova

Chişinău, 2 iulie 2013