Este ciudat, nu-i aşa? Indiferent cît de mult ne-am strădui, nu putem să ne gîdilăm singuri. Din fericire, David Eagleman, specialist în neuroştiinţe, ne explică într-un mod uşor de înţeles care este motivul pentru care nu putem face asta. Pentru a înţelege de ce se întîmplă acest lucru, trebuie să înţelegem cum funcţionează creierul. Una dintre principalele sale sarcini este aceea de a încerca să ghicească acţiunile ce urmează să se desfăşoare. În timp ce noi sîntem ocupaţi să ne ducem viaţa de zi cu zi, părţi din creier sînt mereu ocupa încercînd să prezică viitorul. 

Vă amintiţi cum a fost cînd aţi învăţat să mergeţi pe bicicletă? La început, a fost nevoie de multă concentrare pentru a putea ţine ghidonul drept în timpul mersului. După un timp, însă, activitatea a devenit mai simplă şi plăcută. Din experienţă, creierul ştie exact la ce să se aştepte iar datorită acestui lucru corpul poate pedala automat. Iată, deci, un exemplu în care creierul prezice toate mişcările pe care trebuie să le efectuăm în timpul unei activităţii. În cazul în care se produce un eveniment neaşteptat, precum vîntul puternic sau tăierea unui cauciuc, creierul este forţat să îşi schimbe factorii predictivi legaţi de ceea ce se va întîmpla în continuare. Dacă el îşi face treaba bine, tot ceea ce va trebui să facem în cazul vîntului puternic va fi să ne aplecăm în aşa fel încît să nu cădem de pe bicicletă. 

De ce este atît de important pentru creierele noastre să prezică ce se va întîmpla? Pentru că ne ajută să facem mai puţine greşeli, lucru care în unele situaţii ne-ar putea salva viaţa. De exemplu, atunci cînd un pompier şef vede un incendiu, el ia imediat decizii legate de modul în care să îşi poziţionează oamenii din subordine. Experienţele sale anterioare îl ajută să prevadă ce s-ar putea întîmpla şi astfel el alege cel mai bun plan pentru stingerea incendiului. Creierul lui poate prezice imediat cum ar funcţiona alte planuri şi astfel îşi poate da seama care dintre ele este bun şi care nu. 

Ce legătură au aceste exemple cu gîdilatul? Ei bine, ele ne ajută să înţelegem că creierele noastre prezic mereu atît acţiunile pe care urmează să le realizăm, cît şi modul în care corpul nostru se simte ca răspuns la aceste acţiuni. Tocmai de aceea nu ne putem gîdila singuri. În schimb, alţi oameni ne pot gîdila pentru că ne iau prin surprindere. Totuşi dacă am construi un dispozitiv dotat cu o pana, pe care l-am activa astfel încît să mişte pana o secundă după activare, mişcarea ne-ar lua prin surprindere şi atunci, da, ne-am putea gîdila singuri. 

Sursa: Gemma Elwin Harris, „Big Questions from Little People and Simple Answers from Great Minds”