O frustrare psihosomatică explicată de către un reputat psihanalist japonez

Cît de penibili pot fi unii politicieni care își asumă angajamente dintre cele mai ridicole în campaniile electorale constatăm imediat ce au și fost aleși, momente în care chiar și ei înțeleg cît de absurzi au fost. E și cazul Maiei Sandu. Cineva i-a băgat în cap că ”dă bine” la o anumită  categorie de ”prostime” dacă se angajează să demoleze gardul care împrejmuiește Președinția. Printr-un astfel de angajament, ea a vrut să-i aiurească pe alți aiuriți că prin asta demonstrează cît de apropiată vrea ea să fie de popor. Aici nici nu mai pomenim că acel gard costă milioane și tot milioane trebuie cheltuite ca să fie demontat!

O instituție publică, chiar dacă e publică, trebuie protejată la fel ca și o proprietate privată, mai cu seamă că aceasta este proprietatea întregului popor. Cînd însă e vorba despre instituția Președinției, lucrurile sunt un pic mai delicate. Nici unuia dintre Președinții României din ultimii 31 de ani, ca un exemplu mai apropiat, nu i-a trecut prin cap gîndul tîmpit de a se angaja în fața românilor că o să demoleze gardul care împrejmuiește Palatul Cotroceni dacă va ajunge Președinte. I-au crezut ei pe români destul de tîmpiți ca să-i aleagă, dar nici chiar așa!

Făcînd un sfert de pas înapoi față de această intenție, Sandu a decis ca, deocamdată, porțile gardului care împrejmuiește Președinția să rămînă deschis vraiște, să intre pe ele cine vrea să se fotografieze sau să se plimbe brambura. Agenții de pază, inevitabil, vor fi puși în fața unor situații delicate cînd, legitim și firesc, vor fi nevoiți să recurgă la unele… ”discriminări”. Aici mă refer și la ”libertatea” unor cerșetori, alcoolici ori golani agresivi care doresc și ei să se bucure de ”libertatea porților deschise”. Această perspectivă dezolantă va fi întregită de o serie de gesturi specifice acestor categorii de indivizi – sticle, hîrtii sau pachete goale de țigări aruncate ”discret” cînd se cred neobservați, pipi la umbra unui pom, un caca în fapt de seară, un graffiti cu un mesaj-simbol pe măsura prostiei lor și tot așa.

Sandu nu a înțeles că gardul Președinției nu e gardul mă-sii de la Risipeni. Pe ăla da, poate decide să-l demoleze, să demonstreze cît de apropiate sunt ea și mă-sa de consătenii lor gospodari din Risipeni! Însăși intenția ei de demontare a gardului Președinției este o fraudă bugetară, o hoție în toată regula. În primul rînd, e un bun public, iar demolarea lui, așa cum pomeneam mai sus, presupune cheltuieli bugetare. Va încerca, probabil, să ne convingă că poate recupera acești bani din vînzarea acelui fier forjat la fiare vechi, la Metalferos ori vreunei alte firme afiliate lui Plahotniuc. Doar toată lumea știe că Sandu este ”rodată în hoții”, în calitate de fost ministru al Educației și ”asistentă guvernamentală” complice și votantă a lui Filat și Plahotniuc la furtul miliardului și al aeroportului.

Solicitîndu-i expertiza în poziția Maiei Sandu din spatele pîrleazului de la Președinție, reputatul psihanalist japonez Mykutzochekuray Monzaemon Tzyonpyngh ne-a oferit o analiză admirabil de profundă. Potrivit savantului, ținînd seamă de ancestralitatea unei categorii de moldoveni, ”obsesia gardului” se poate repercuta în cel puțin două dimensiuni. Prima ține de dorința lăuntrică și nemărturisită a unei femei de a-și întîmpina la orice oră, odată și odată, ursitul, care nu trebuie să fie împiedicat de nici un gard sau vreo poartă închisă.

Totodată, ”obsesia gardului” mai este și o frustrare psihosomatică a unor indivizi care permanent s-au simțit neputincioși în fața unor garduri în spatele cărora se aflau aspirații de-ale lor care permanent le-au fost inaccesibile. Astfel, acești indivizi ajung să urască gardurile în dimensiuni bolnăvicioase distructive și autodistructive. Dinamitarea lor ajunge să le devină un țel în viață, considerînd că doar astfel alter egoul lor se va descătușa și va triumfa fără opreliști frustrante.

Dumneavoastră ce credeți despre interpretarea dată de către savantul Mykutzochekuray Monzaemon Tzyonpyngh? (M. C.)

P. s. În imagine puteți vedea gardul de la Casa Albă pe care nici un Președinte american nu s-a gîndit să-l demonteze ca să dea impresia cretinoidă că astfel ar fi mai aproape de popor.