De la Churchill încoace, nu s-au mai ţinut discursuri deştepte

Integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, indiferent de data la care se va întîmpla acest eveniment firesc, este, la ora actuală, interesul şi idealul nostru naţional. Geografia ne-a predestinat să fim aproape de inima continentului European. Politicienii de prim rang şi politicile marilor naţiuni au făcut ca destinul nostru să fie disputat sau disputabil, dar destinul nostru final, se înţelege, nu poate fi altul decît cel de cetăţeni ai comunităţii europene.

Pe parcursul mai multor numere ale ziarului nostru, ne-am propus să vă oferim partea cea mai semnificativă a unui interviu luat de Ciprian Chirvasiu scriitorului, eseistului, criticului literar, diplomatului şi aristocratului care a fost Alexandru Paleologu din România. Acest interviu este sau ar trebui să fie o pildă de înţelepciune şi de luciditate, valabilă pentru toţi intelectualii şi politicienii din Republica Moldova. Facem această afirmaţie deoarece absolut toate observaţiile, constatările marelui gînditor definesc, fatalmente, şi realităţile încă funeste de aici.

Interviul, în care se vorbeşte despre România, UE, SUA, Rusia, terorism, prostie etc., a fost realizat de către Ciprian Chirvasiu în Toamna anului 2004, cu un an înaintea trecerii în nefiinţă a lui Alexandru Paleologu, cînd România nu era membră a UE, fiind publicat integral în volumul „Destine fără noi”, apărut la editura „Badea” în anul 2006.

Alexandru (Alecu) Paleologu s-a născut pe data de 14 Martie, 1919, la Bucureşti, şi a decedat pe data de 2 Decembrie 2005. Prin diverse înrudiri, Paleologu a fost descendent al domnitorului Constantin Brîncoveanu. A fost deţinut politic în România comunistă, iar mai apoi, după 1989, a fost ambasador în Franţa şi senator. (MS)

INTERVIU. Alexandru Paleologu (continuare din numărul trecut)  

“Mai multă încredere am într-un terorist decât într-un ideolog!”

Alexandru Paleologu: Îmi place că fac pe vehementul, pe furiosul. Puţin îmi pasă! Când faci pe vehementul, poţi să spui şi adevăruri sfidătoare. Cât mai vehement! Sunt foarte mândru că eu (nu ştiu dacă mai e cineva, poate că da, trebuie să mai fie şi alţii!) am constatat că această Uniune Europeană e o porcărie, un rahat! Cum să intrăm noi în Europa, când suntem acolo de mii de ani? Şi când România se chema Cumania, tot noi eram!

Ciprian Chirvasiu: Nimeni nu ne-a spus răspicat şi care-s costurile integrării.

Alexandru Paleologu: Am încredere în civilizaţia şi în cultura occidentală. Eu şi toţi ai mei eram, vorba aia, bonjurişti. Franţuziţi. Pe vremea aia, limba franceză a reprezentat şi pentru ruşi încă o limbă, lângă cea maternă, de la care au aflat ce înseamnă miracolul limbilor. Frumuseţea asta în care se exprimă gândul. Aşa ne-am putut păstra. Acum nu se mai iubeşte chestia asta.

Limba română este batjocorită de cei care nu au vrut să o înveţe ca lumea, care chiuleau de la şcoală, cei care nu-l citeau nici pe Odobescu, nici pe Caragiale, nu citeau nimic. Fiindcă lectura e considerată o preocupare neruşinată: “Da’ ce tu stai să citeşti, în loc să munceşti?!”. Aşa am ajuns să fim conduşi de mincinoşii ăştia care se declară oameni muncitori! Nişte mincinoşi! Tot chiulangii au rămas. Acum, la bătrâneţe, am un nepoţel de 11 ani. Şi ştiu atât de precis că o să trăiască într-o lume unde domină prostia, deci răutatea, deci dorinţa de a face răul, deci ciuda împotriva celui deştept, oroarea de cei buni. Uite ce-i acuma!

De pildă, imbecilul ăsta de George W. Bush s-a dus în Afganistan ca să sancţioneze atentatul contra celor două turnuri World Trade Center. Şi s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu modelul american, “the american way of life”, după care se entuziasmează toţi imbecilii din Europa.

America nu-i asta! America e profundă, plină de oameni deştepţi, cultivaţi şi talentaţi. Mari scriitori! Mari poeţi! Extraordinari artişti! Aceştia nu trăiesc după modelul de viaţă american! Doar yankeii o fac. Puşlamalele de felul lui Clinton şi madam... gâsca aia bătrână... cum o cheamă... Madeleine Albright. Care vine să-i înveţe pe europeni cum sunt. Iar noi credem în acest ideal american, care n-are nimic comun cu adevărata Americă.

Şi idiotul de Bush s-a dus în Afganistan cu “american way of life” să-i pedepsească pe cei care au atentat. Iată o fotografie. Uitaţi-vă cum arată Bush în Congresul american, când a declarat războiul împotriva terorismului! Iată şi fotografia lui Ben Laden. Păi, se vede cât colo că Ben Laden e un om de o mare fineţe, de o mare distincţie, de o mare eleganţă! Bush e un idiot bocciu, cu anumite mutre de puşlama simpatică bătrână. Ăsta reprezintă astăzi Occidentul împotriva terorismului răsăritean!

Altă prostie: terorismul. Ce este un terorist? Un terorist este un patriot care nu are mijloacele de a se opune opresiunii şi căruia i se refuză drepturile războiului. Dacă este prins că poartă o armă, este împuşcat pe loc. Celui ocupat de un străin nu i se recunoaşte dreptul la război. Şi i se spune terorist. în Franţa, în timpul Revoluţiei, a fost la fel. În timpul ocupaţiei germane din Rusia, partizanii erau terorişti. Teroristul este un patriot care-şi pune viaţa în saramură pentru că nu mai poate suporta minciuna şi opresiunea. Războiul contra terorismului. Asta este ideea domnului Bush şi a altor cretini.

Văd că prinde şi la noi. Mai multă încredere am într-un terorist decât într-un ideolog! Ideologul umblă cu gargara şi cu cioara vopsită, teroristul suduie fiindcă nu mai suportă minciunile.

Ciprian Chirvasiu: Periculoasă e şi ideea loviturilor preventive.

Alexandru Paleologu: Ăsta e terorismul! Ce chestie! O neruşinare şi o dobitocie!

Am totuşi o speranţă. Cunosc, prin fiul meu, foarte mulţi tineri. Tineri care n-au apucat epoca de înspăimântare. Adică generaţia laşilor. Cărora nu le fac nici un proces. Trebuiau să fie laşi, pentru a supravieţui. Au trăit cu frica-n sân, au răspândit frica jur-împrejur, “ssssst, să nu discuţi cutare, să nu asculţi Europa Liberă”... S-a creat o mentalitate înspăimântată şi laşă. Iar copiii au crescut cu morbul laşităţii.

Ăştia mici, veniţi mai târziu, n-au apucat asta. Sunt o serie de băieţi buni, de 21, 23, 30 de ani, foarte deştepţi, foarte informaţi, foarte citiţi. Ei reprezintă o speranţă enormă pentru mine. Nu ştiu dacă sunt destui. Asta e problema.

Ciprian Chirvasiu: O generaţie dezinvoltă...

Alexandru Paleologu: Este, nu-i aşa? Ceauşescu a favorizat şi a atras pe toţi cretinii care au văzut în el o cale să se pricopsească, că oricum nu aveau altă şansă. Cu toate acestea, în timpul lui era posibil să creşti undeva un ins responsabil, care să nu fie un prost. N-am avut bani atunci, nici averi. Mi se luaseră. Acuma mi s-a dat înapoi o bună parte, însă foarte puţin. Totuşi vedeai oameni cu mutre omeneşti, găseai o societate cu doamne politicoase, bărbaţi eleganţi, care ştiau să converseze interesant. Acuma toţi par tâmpiţi! Chiar şi cei care nu sunt! N-au cum să fie altfel dacă n-au avut parteneri de dialog.

Dar poate că nu-i un neam tâmpit ireparabil. Ne-om recupera, cine ştie? Eu nu mai apuc asta, în nici un caz. Poate alţii, mai tineri. Ce minunat lucru să dai de-un om deştept cu care poţi să pălăvrăgeşti! Şi ce pedeapsă să dai de-un dobitoc care te-ntristează cu lucruri serioase.

Ciprian Chirvasiu: Mă uit la feţele oamenilor de pe stradă. Sunt posace, prăbuşite în ele însele. Nu mai surâde nimeni în ţara asta.

Alexandru Paleologu: Chiar ei parcă sunt căzuţi înăuntrul lor. Au nişte trupuri cu sufletele căzute la nivelul burţii. Dacă s-ar întâmpla doar la noi, ar fi foarte grav. Dar în raport cu Universul ar fi un simplu necaz. Dar e peste tot aşa. N-am fost în America decât o dată. Şi atunci în America Latină, cred că în Cuba. Nu ştiu cum e viaţa americană în realitate. Fiu-meu a fost şi-mi mai povestea. Însă ştiu că imaginea americanului în vestul Europei este o figură de imbecil şi de mitocan. Asta e modelul. N-o fi numai ăsta, dar ăsta e dominant.

Omului contemporan îi place mitocanul şi dobitocul. Este idealul. Uite ce model perfect! Utilizabil în serie, îl poţi fabrica la stand! (sfîrşit)