Dacă ne gîndim la naţionala statului San Marino, pare imposibil să o asociem cu Cupa sau Liga Campionilor. Cum prin definiţie această competiţie este cea mai prestigioasă din lumea fotbalului, nu prea ar avea cum să aibă legătură cu fotbalul din ţara cu poate cea mai slabă reprezentativă din Europa. Şi totuşi există o conexiune între cele două entităţi: Massimo Bonini.

Bonini este un fost jucător, care s-a născut în San Marino, pe 13 octombrie 1959. A jucat pe postul de mijlocaş defensiv, iar în 2003 a fost ales cel mai bun fotbalist din istoria statului dintre graniţele Italiei. La începutul anilor 80, Massimo a jucat nouă meciuri în selecţionata U21 a Italiei. Nu a reuşit să evolueze niciodată pentru prima reprezentativă şi pînă în 1990 nu a putut juca nici pentru San Marino, care nu era membru UEFA. Abia la 31 de ani a îmbrăcat pentru prima dată tricoul ţării în care s-a născut. Pînă la 36 de ani a adunat 19 selecţii, fără a înscrie vreun gol, înainte să se retragă de tot de pe teren, în 1995. Spun de tot, fiindcă în 1992 s-a retras oficial din fotbalul profesionist.

Dar ce este atît de special la acest jucător? Ei bine, trebuie să ştiţi că Bonini a scris istorie în Italia, unde a jucat la Cesena, Juventus Torino şi Bologna. Pentru “Bătrîna Doamnă”, mijlocaşul a bifat 192 de partide între 1981 şi 1988, timp în care a marcat şi cinci goluri. Dar mai importante decît aceste cifre sînt trofeele cîştigate cu formaţia din Piemonte: trei titluri (1982, 1984 şi 1986), o Cupă a Italiei (1983), dar şi patru Cupe Europene, printre care Cupa Cupelor (1984), Supercupa Europei (1984) şi Cupa Intercontinentală (1985). Deasupra tuturor tronează însă Cupa Campionilor Europeni, actuala Ligă a Campionilor, cucerită în 1985. Bonini a fost integralist în meciul jucat în faţa celor de la Liverpool şi a devenit primul şi singurul jucător din istoria San Marino care şi-a trecut în palmares această Cupă.

Mircea DOMINTE