Vladimir Putin a decis să-i dea şefului statului major, Valeri Gherasimov, cheile cîmpului de luptă în Ucraina. Noul comandant al operaţiunilor va trebui să redreseze situaţia militară pe fondul luptei pentru putere cu grupul Wagner. Misiune imposibilă?

La numai trei luni după ce a fost însărcinat să conducă războiul în Ucraina, Serghei Surovikin a trebuit să-şi cedeze locul, Miercuri, 11 Ianuarie, și nu oricui. Preşedintele rus, Vladimir Putin, a ales să încredinţeze soarta „operaţiunii sale speciale” în Ucraina lui Valeri Gherasimov, şeful Statului Major al Armatei, scrie FRANCE 24, potrivit RADOR.

Este, deci, ”al treilea om cel mai important în ierarhia militară rusă – după Vladimir Putin şi ministrul Apărării, Serghei Şoigu – care trebuie să redreseze situaţia în Ucraina”, rezumă Jeff Hawn, specialist în chestiuni militare ruse şi consultant extern pentru New Lines Institute, un centru american de cercetări de geopolitică.

Mai moderat decît „generalul Armagedon”

Valeri Gherasimov nu este numai mai înalt în grad decît Serghei Surovikin. Cei doi sunt cunoscuţi şi pentru că au caractere foarte diferite. Cel „înlocuit” a fost calificat ca „brutal şi crud” sau „executant fără scrupule”.

Noul comandant şef al frontului ucrainean are „un CV solid în Cecenia şi în Crimeea şi este considerat ca avînd o influenţă moderatoare asupra cursului războiului. Este şi cineva cu care americanii pot lucra”, subliniază Jeff Hawn.

„E sigur că nu este un fel de ‘general Armagedon’ ca Serghei Surovikin, totuşi nu ştiu ce impact poate avea asupra cursului războiului”, notează Stephen Hall, specialist în politică rusă la Universitatea Bath. Într-adevăr, ”chiar dacă ar vrea, Valeri Gherasimov nu are nici echipamentele, nici mijloacele sau oamenii pentru a schimba în profunzime modul de acţiune al Armatei ruse”, estimează Jeff Hawn.

Din punct de vedere militar, numirea acestui general „confirmă, esenţialmente, că trebuie să ne aşteptăm la mari ofensive în Primăvară şi că pînă şi Putin recunoaşte că e nevoie de  o coordonare mai bună între trupe”, a estimat, pe Twitter, Mark Galeotti, specialist în chestiuni de securitate ruse. Cu cele două funcţii – şef al Statului Major al Armatelor şi comandantul operaţiunilor în Ucraina –, Valeri Gherasimov trebuie să aibă în mînă toate instrumentele pentru a îmbunătăţi această coordonare.

Gherasimov sacrifcat sau Wagner slăbit?

Dar această redistribuire a rolurilor are mai ales o importanţă politică. Ea vine într-un moment cheie al luptei de influenţă între Evgheni Prigojin şi mercenarii săi din grupul Wagner, pe de o parte, şi Armata tradiţională, de cealaltă parte. Aceasta din urmă nu se bucură de popularitate în acest moment la Moscova. Războiul din Ucraina nu se desfăşoară cum se prevedea şi Armata „a suferit o umilinţă cu bombardamentul ucrainean de la Makiivka”, notează Jeff Hawn.

De cealaltă parte, Evgheni Prigojin face pe fanfaronul de cînd grupul Wagner a prezentat „victoria sa” la Soledar în Donbas. O poziţie pe care Armata rusă nu a prea apreciat-o: Statul Major s-a grăbit să precizeze că paraşutiştii săi au contribuit mult la lupte. Lupte care, să nu se supere Wagner, par încă să fie intense.

Dar oricare ar fi realitatea pe teren, mesajul primit de mediile ultraconservatoare la Moscova – foarte critice faţă de Armată – este că grupul Wagner a fost în prima linie a unuia din rarele succese ruseşti în Ucraina. Evgheni Prigojin pare să fi marcat un punct faţă de rivalul lui de la Kremlin: Serghei Şoigu, ministrul Apărării. ”Cei doi se detestă cordial şi fiecare acţiune trebuie percepută ca o tentativă de a-l slăbi pe celălalt la curtea lui Vladimir Putin”, explică Jeff Hawn.

În acest context, numirea lui Valeri Gherasimov se poate explica în două feluri. Cel mai evident ar fi să vedem aici „o chemare la ordine adresată de Vladimir Putin lui Evgheni Prigojin, pentru ca el să nu creadă că totul îi este permis”, estimează Stephen Hall.

Noul comandant al operaţiunilor este, într-adevăr, unul din cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Serghei Şoigu şi „se poate paria că el va lăsa mult mai puţină libertate grupului Wagner decît predecesorul lui, Serghei Surovikin, considerat ideologic mai apropiat de Prigojin”, adaugă acest specialist în misterele politicii ruse.

Această numire uşurează puţin povara de pe umerii lui Serghei Şoigu. Nu va mai avea tot timpul de-a face cu Serghei Surovikin, care îşi petrecea timpul încercînd să-i înfigă cuţite în spate”, remarcă Stephen Hall.

Caz  şcoală de „putinerie”

Ar fi un caz şcoală de „putinerie”. Stăpînul de la Kremlin nu apreciază deloc faptul că o facţiune a curţii sale capătă prea mult ascendent şi „începe să se simtă foarte în largul său în public”, adaugă Stephen Hall. Valeri Gherasimov ar fi primit astfel autoritatea de a readuce grupul Wagner la ascultare.

Dar este un cadou otrăvit pe care Vladimir Putin l-a făcut şefului său de Stat Major. „De acum înainte, el este în prima linie şi nu va mai putea arunca vina asupra altora dacă situaţia se deteriorează şi mai mult în Ucraina pentru Armata rusă”, subliniază Jeff Hawn.

Nu este exclus ca noul rol al lui Valeri Gherasimov să fie şi ultimul înainte de uşa de ieşire. ”Este pus în poziţia să eşueze, ceea ce îi va oferi lui Vladimir Putin scuza să scape de el şi să facă astfel plăcere mediilor ultraconservatoare”, analizează Jeff Hawn.

Poziţia lui Valeri Gherasimov este cu atît mai delicată cu cît el rămîne la Moscova. Noua repartizare a rolurilor face ca el să aibă în Ucraina doi secunzi însărcinaţi să-i execute ordinele, dintre care unul este nimeni altul decît… Serghei Surovikin. Acesta „va putea foarte bine încerca să continue să acţioneze ca şi înainte pe teren, punîndu-i piedică lui Valeri Gherasimov”, estimează Stephen Hall.

Această numire te poate lăsa perplex. Ea ar putea fi în acelaşi timp o veste bună şi una proastă pentru grupul Wagner, ar întări clanul ministrului Apărării, slăbindu-l considerabil pe unul din cei mai buni aliaţi ai lui Serghei Şoigu.

Fiţi bineveniţi în secretele intrigilor de culise de la Kremlin în era lui Vladimir Putin! Pînă la urmă, această decizie este un caz şcoală a ceea ce preşedintele rus face mai bine: să-şi asmută colaboratorii unii împotriva altora, pentru ca ei să fie prea ocupaţi să se sfîşie între ei, lăsînd preşedintelui rus rolul de arbitru”, notează Stephen Hall. Vladimir Putin a presimţit că înfrîngerile militare în Ucraina riscă să se întoarcă împotriva lui. A decis, deci, să pună fiarele mari în aceeaşi arenă, Ucraina.