V-aţi întrebat vreodată de ce se numesc "timbre poştale"?

Se merge înapoi în timp, pe vremea cînd pacheţele şi scrisorile erau împărţite peste tot în lume de către poştaşi. Staţiile unde un mesager dădea un altui mesager o scrisoare erau numite "posturi". Deci, cuvîntul "poştal" însemna taxarea pentru transportul scrisorii.

Cuvîntul "ştampilă" vine de la modul de cum erau sigilate scrisorile. O pată de ceară se punea pe scrisoare şi pînă se întărea se aplica un obiect de formă unui inel. Acest lucru făcea posibilă identificarea expeditorului, prin forma ştampilei. Ideea folosirii ştampilei şi nu a hîrtiei sau alte dispozitive a fost prima oară sugerată de către un englez pe nume Rowland Hill în 1830. El credea că utilizarea ştampilelor poştale ar fi o creştere a utilizării scrisorilor ceea ce avea să avantajeze Guvernul în a-şi spori veniturile. El a mai sugerat de asemenea o mare schimbare în preţul expedierii unei scrisori. Înainte de Rowland, costul trimiterii unei scrisori se bază pe două lucruri: numărul foilor folosite şi distanţa parcursă pînă la destinaţie.

Cu cît scrisoarea călătorea mai departe, cu atît creştea şi preţul pe o foaie. Hill a sugerat că ar trebui costul să fie standard, şi să se schimbe numai în funcţie de greutate. Cărţile poştale au fost utilizate pentru prima oară în Marea Britanie în 1840. De aici ideea s-a răspîndit destul de repede. Zurich şi Geneva din Elveţia au fost următoarele pe listă. În emisfera vestică, nu America a început să emită timbre prima oară, ci Brazilia. Ele au apărut în 1843 şi America le-a introdus în 1847.

Descoperă.ro