Deşi Turcia insistă pe propria versiune, apar tot mai multe întrebări fără răspunsuri în cazul doborîrii avionului rus. Nu există nici un fel de dovezi că aviatorii turci erau în patrulare şi păzeau hotarul, nici că se aflau în zona radio-undelor prin care ar fi putut să comunice cu piloţii ruşi.

Pînă acum, NATO şi Ministerul apărării al SUA refuzau coordonarea cu Moscova în cazul atacurilor asupra jihadiştilor şi mojahezilor sirieni. Autorităţile turce şi americane au spus că Turcia are dreptul să-şi apere spaţiul aerian, dar nici Ankara, nici Washingtonului nu au precizat: să-şi apere spaţiul de cine? În ce mod bombardamentele ruseşti dăunează Turciei nu este un secret prea mare. Ruşii bombardează transportatoarele petroliere din Sud-ul frontierei turceşti şi, s-ar părea că o fac bine, prea bine.

Zborul avioanelor F-16, aparţinînd Turciei, era sub control american. Şi afirmaţiile că turcii sau americanii nu au putut identifica avionul rus „Су-24” sînt absurde. Acest incident a fost, în cel mai rău caz, planificat, iar în cel mai bun caz – acţiunile piloţilor se coordonau în aer şi nu la baza militară. Posibil că ministerul apărării al SUA nu poate deosebi pe pămînt musulmanii buni de islamiştii radicali, dar să nu identifice avionul rus - e ridicol, chiar şi pentru „profesioniştii” Pentagonului!

În plus, răfuiala oribilă asupra pilotului rus ne vorbeşte despre calităţile morale şi laşitatea unor aliaţi americani, cum este Turcia.

Doborîrea avionului poate fi interpretată dublu: ori este un caz tragic, întîmplător, ori constituie un foc preventiv la adresa Rusiei. Faptele sînt în sprijinul „focului preventiv.” Să nu uităm că ruşii se află în Siria la invitaţia autorităţilor siriene, iar turcii şi americanii – nu. Vladimir Putin a calificat acest incident drept „lovitură în spate, aplicată de aliaţii teroriştilor”. Şi de data asta preşedintele rus a avut dreptate.

Cînd preşedintele SUA acuză Rusia că bombardează poziţiile musulmanilor „temperaţi”, care luptă cu Assad, el nu spune că aceste grupări comercializează armament, oameni şi petrol de contrabandă, pentru a finanţa Statul Islamic. Sudul Turciei e un loc sigur pentru pregătirea sunniţilor-terorişti, pentru depozitele de armament şi petrol de contrabandă.

Se mai aruncă în ochi şi altceva: americanii nu au bombardat poziţiile petroliere ale Statului Islamic, iar aviaţia rusă - da. Astfel, doborîrea avionului rus pare o preîntîmpinare nu prea inteligentă. Sau o răzbunare a orgoliosului Erdogan.

După American Thinker, Murphy Donovan