Legea moldovenească, aspră, dar justă, stipulează, între altele: procuratura este o instituţie autonomă în sistemul judiciar, care apără, în limitele prerogativelor şi competenţelor sale, interesele generale ale societăţii, ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor…

Iar procurorul, în timpul exercitării împuternicirilor sale, trebuie să rămînă independent, imparţial şi se subordonează doar legii.

Cerinţele sînt analogice şi faţă de magistraţi: judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili şi se subordonează doar legii. Ei trebuie să ia decizii în mod independent şi obiectiv şi să aibă posibilitatea de a acţiona fără nici un fel de restrîngeri, fără a fi influenţaţi, fără a se face asupra lor presiuni, ameninţaţi sau imixtiuni, directe sau indirecte, din partea oricăror organe, inclusiv judiciare. Organizarea ierarhică a puterii judiciare nu poate influenţa independenţa individuală a judecătorului.

Totul e destul de limpede, însă, în practică, se întîmplă „ca întotdeauna”: judecătorii pronunţă „cu ochii legaţi” sentinţe şi decizii dictate sau impuse de procurori, aceştia din urmă se amestecă în activitatea instanţelor, ajungînd fără impedimente în cabinetele slujitorilor Femidei, dînd indicaţii preţioase şi obligatorii pentru executare…

Nu se poate una ca asta? E o încălcare crasă a legii? Să fie traşi la răspundere şi să fie pedepsiţi în mod exemplar?

Drept exemplu grăitor al unei astfel de slujiri „imparţiale” şi „independente” a legii putem pomeni activitatea Adrianei Beţişor, procuror al Procuraturii Anticorupţie, cunoscută „pînă la lacrimi” în cercurile largi din Republica Moldova, care supraveghează, de fapt, nu numai Procuratura Anticorupţie, ci şi Procuratura Generală.

Şi anchetează atît de sîrguincios, încît în dosarul BEM nu există pînă în prezent nici o acţiune serioasă, iar măsura extremă de reprimare pentru majoritatea persoanelor care au avut o legătură directă cu „jaful secolului” rămîne angajamentul scris de nepărăsire a localităţii.

Ea conduce atît de priceput, scrupulos şi minuţios ancheta în acest dosar, încît organismele financiare internaţionale (Fondul Monetar Internaţional, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi altele), partenerii străini ai Republicii Moldova, inclusiv SUA şi ţările UE, au suspendat finanţarea proiectelor în statul nostru.

Lipsa unui rezultat într-o anchetă atît de importantă (din punct de vedere politic, social şi pentru stat) nu a avut pentru procurorul Beţişor absolut nici un fel de consecinţe. Sau lipsa rezultatului este tocmai rezultatul necesar? Rămîne doar să ne lămurim: cui slujeşte procurorul Beţişor – Femidei, statului sau unor interese private ale unui grup oarecare?

Ceea ce i se permite lui Jupiter, nu i se permite boului!

Influenţa Adrianei Beţişor a crescut în aşa măsură, încît ei îi dau ascultare şi i se subordonează necondiţionat nu numai angajaţii Centrului Naţional Anticorupţie sau ai Procuraturii Anticorupţie, ci şi judecătorii.

Este cunoscut un caz strigător la cer, care a avut loc recent: la începutul acestei veri, în baza unui demers al procurorului Adriana Beţişor, a fost arestat Avihay Chafizov, cetăţean al Israelului, suspectat de comiterea unei infracţiuni prevăzute de articolul 243 alin. 3 din Codul penal al Republicii Moldova, „spălare de bani”.

La 15 iunie 2015, judecătorul Victor Răţoi de la Judecătoria sectorului Buiucani al capitalei a dispus în privinţa domnului Chafizov ca şi măsură de reprimare arestul preventiv pe un termen de 25 de zile.

Aici, nu este vorba despre ilegalitatea şi lipsa de temei a acuzaţiilor aduse domnului Chafizov: dosarul, precum se spune în popor, „e cusut cu aţă albă”, adică baza probatorie lipseşte cu desăvîrşire, totul e construit pe supoziţiile şi presupunerile doamnei Beţişor, iar argumentele şi dovezile apărării nu sînt luate în considerare. De altfel, aceasta e o temă aparte de discuţie.

Aşadar, pe 2 iulie 2015, procurorul Adriana Beţişor a depus la judecătoria Buiucani un demers prin care cere prelungirea termenului de arest preventiv pentru Avihay Chafizov.

Demersul a fost examinat timp de cîteva zile, dar într-un mod foarte straniu: în prima şedinţă, din 7 iulie 2015, acelaşi judecător de instrucţie în procesul urmăririi penale, Victor Răţoi, a examinat demersul, însă a amînat pronunţarea deciziei asupra acestuia pentru 8 iulie 2015. După încheierea şedinţei, toţi au părăsit cabinetul judecătorului, însă doamna Beţişor a revenit în biroul magistratului şi s-a aflat acolo între patru ochi cu acesta timp îndelungat.

A doua zi, 8 iulie 2015, din motive necunoscute, procurorul Beţişor nu s-a prezentat la şedinţa de judecată, în legătură cu care judecătorul Răţoi a amînat şedinţei instanţei pentru o altă zi – 9 iulie 2015, deşi nu era necesară prezenţa procurorului.

Pe 9 iulie 2015, procurorul Adriana Beţişor a intrat de sine stătător în cabinetul judecătorului Victor Răţoi, înainte de timpul fixat şi fără a fi chemată de magistrat, s-a aflat acolo un timp, după care a ieşit în hol şi a anunţat că şedinţa se amînă iarăşi, pentru 10 iulie 2015. Însuşi judecătorul nu le-a comunicat nimic părţilor. Fiind întrebată de motivele unei noi amînări a judecării cauzei, procurorul Beţişor a răspuns că e foarte ocupată.

Însă pe data de 10 iulie 2015, la ora 9, procurorul Beţişor a lipsit iarăşi de la şedinţa de judecată, evident, deja cunoscînd esenţa deciziei luate de judecătorul Răţoi. Şi, într-adevăr, termenul de arestare preventivă a domnului Chafizov a fost prelungit.

Analizînd acţiunile şi faptele procurorului Beţişor şi ale judecătorului Răţoi, se poate ajunge la o concluzie întemeiată, precum că în locul judecătorului decizia a fost luată de Adriana Beţişor!

Imixtiunea flagrantă în activitatea instanţei de judecată, încălcarea prevederilor legii, a drepturilor şi intereselor cetăţenilor şi ale întregii societăţi în ansamblu – toate astea şi multe altele i se permit astăzi procurorului Adriana Beţişor.

Circumstanţele descrise mai sus ne permit nu numai să ne îndoim de imparţialitatea procurorului Adriana Beţişor şi a judecătorului Victor Răţoi, ci şi să punem sub semnul întrebării legalitatea acţiunilor instituţiilor pe care aceştia le reprezintă.