Nici un primar nu asigură securitatea oamenilor împotriva urgiei naturii

Autor: Mihai CONȚIU

În cele ce urmează, pentru că nu sunt specialist în domeniu, nu voi recurge la detalii de ordin tehnic în ceea ce privește incapacitatea tuturor primarilor Chișinăului de a asigura securitatea individuală a locuitorilor capitalei pe timp de furtună, care atrage și precipitații intense, sau, pur și simplu, atunci cînd avem de-a face doar cu ploi abundente. Am vizitat destule capitale și orașe europene spre a putea face o comparație realistă cu Chișinăul. În raport cu acestea, capitala Republicii Moldova, în pofida amenajărilor, construcțiilor etc. supraterane, în perioadele critice la care mă refer, este la fel de vulnerabilă ca în urmă cu o sută sau două sute de ani. Aici, în primul rînd, mă refer la viețile cetățenilor puse în pericol, iar asta din cauză că nici un primar nu s-a gîndit că este prioritar să-și înceapă mandatul plecînd din subteranele Chișinăului spre a ajunge la suprateran.

Începem cu ploile puternice! Există destule orașe europene care se pomenesc năvălite de ape, iar asta doar în urma inundațiilor unor rîuri ori fluvii riverane (am prins, de-a lungul anilor, astfel de inundații rare și masive în București!), dar niciodată inundate de ploi așa cum este Chișinăul, încît să poți să navighezi cu o barcă gonflabilă pe străzile inundate. La începuturile venirii mele la Chișinău, am fost uluit de rîul masiv de apă iscat de o ploaie, care, mie, mi se părea banală, în fața Casei Presei, la intersecția străzilor Pușkin cu 31 August 1989. Mai apoi am aflat despre rîurile masive formate și pe alte artere ale capitalei. După peste 25 de ani, situația este aceeași.

Care-i pricina? În logica mea de nespecialist, canalele subterane de colectare a apei nu au un volum suficient spre a asigura o scurgere masivă în astfel de situații. Am convingerea că deși unor astfel de canale li s-a mărit volumul pe unele străzi în perioade impuse de ”urgențe localizate”, fluiditatea scurgerii apei este blocată de prelungirea acestora cu alte canale vechi de 80, 100 sau chiar mai mulți ani.

Cine-s vinovații? Firește că absolut toți primarii de pînă acum! Absolut nici unul dintre primari, inclusiv nou realesul Ion Ceban, nu și-a propus, electoral și faptic, să restaureze întreg sistemul de canalizare al Chișinăului, iar asta prin atragerea de fonduri externe pragmatice care, în acest scop, zîmbesc ofertant din mai multe direcții – europene și extra-europene.

Continuăm cu vînturile puternice, furtunile și ninsorile! Aproape că nu există vreun astfel de fenomen natural în urma căruia să nu auzim despre mașini strivite de copacii prăbușiți, oameni răniți sau uciși, clădiri avariate, artere de circulație blocate etc.

Cine-s vinovații? Firește că absolut toți primarii de pînă acum! Absolut nici unul dintre primari, inclusiv nou realesul Ion Ceban, nu și-a propus, electoral și faptic, o inventariere a tuturor arborilor din Chișinău, pentru a-i identifica pe cei vulnerabili la rupere ori smulgere efectivă din pămînt, în cazul unor furtuni mai puternice, ca, mai apoi, să fie tăiați. N-au avut timp pentru așa ceva, în îndelungatele lor ”domnii edilitare” Serafim Urechean și Dorin Chirtoacă? Nu a avut și nu are timp pentru o astfel de operațiune Ion Ceban? Aici mă refer inclusiv la subteranele Chișinăului!

Vă mai amintiți de ninsoarea de la mijlocul lunii Aprilie 2017, cînd Chișinăul a fost răvășit aproape total – străzi blocate de nămeți și copaci prăbușiți pe străzi și în parcuri, sistemul de aprovizionare a populației dat peste cap și restul nenorocirilor? Amintiți-vă, fiecare cu revolta lui specifică, de jalnica păpușă primar Chirtoacă, care, în plină Iarnă, cînd Chișinăul era năpădit de zăpadă, ghețuș și țurțuri periculoși la streșinile caselor, spunea că ”Iarna l-a luat prin surprindere”, asta însemnînd, probabil, că el se aștepta la vreme de plajă!

În încheiere, cîte ceva despre arterele de circulație ”dirijate” de către primarii Chișinăului! Capitala este supraaglomerată, în trafic, de un număr imens de mașini, pe măsura ambițiilor trufașe ale multor moldoveni de a avea cele mai scumpe și fudule mașini. Ei, indiferent de vreme, chiar dacă locul de muncă este situat la o distanță de 100 de metri de casă, merg la serviciu tot cu mașina. Ca să îi vadă lumea ce mașini conduc și cît de bine o duc! De aici și unul dintre motivele supraaglomerării cu mașini a Chișinăului. Aici nu mă voi referi la lipsa parcărilor subterane și supraterane, ci la reamenajarea, prin extindere, a unor artere de circulație.

Parcurgînd pedestru destule străzi ale orașului, am constatat unele evidențe pe care primarii ar trebui să le vadă mai întîi, iar asta în contextul extinderii carosabilului acolo unde este cu putință. Voi da doar un singur exemplu – Șoseaua Hîncești, în perimetrul cuprins doar între Piața Pan Halippa și strada Dokuceaev, unde circulația este în sens unic, înspre Televiziunea națională.

Venind dinspre Piața Pan Halippa, pe trotuarul din partea dreaptă, vedem că de la marginea carosabilului și începutul trotuarului, pînă dincolo de acesta, acest perimetru este străjuit de minimum două rînduri de arbori, plus alții mai în spatele lor. Intuind că urmează să vorbesc despre necesitatea sacrificării unor copaci, unii ecologiști mă vor taxa, dar o voi face. Pentru lărgirea acestei străzi cu încă cel puțin o bandă de circulație rutieră și chiar lărgirea trotuarului și demarcarea unei benzi pentru bicicliști, este suficientă tăierea arborilor din prima linie de lîngă carosabil. Această operațiune se poate compensa cu replantarea a cel puțin unui număr de copaci egal cu cei doborîți, dar replantați mult mai ”inginerește”. În tot acest concept, poate fi regîndită și porțiunea de mai devale de Piața Pan Halippa – strada Vasile Alecsandri, în perimetru dintre strada Vasile Alecsandri și Piața Pann Halippa.

Dar cîte astfel de străzi nu pot fi astfel reamenajate, extinse, nu credeți?