Fethullah GULEN: „Musulmani, continuăm prin examinarea critică a modului nostru de a înţelege credinţa!”

Fethullah Gulen, intelectualul musulman turc ce trăieşte în exil în Statele Unite ale Americii încă din 1999, a acordat un interviu revistei „Le Monde”. În cadrul acestuia, Gulen a ţinut să îşi exprime indignarea şi tristeţea faţă de momentele prin care trece omenirea astăzi. De asemenea, el a mai menţionat că adevăratul test al credincioşilor este acela de a trăi în conformitate cu principiile funamentale comune tuturor marilor religii ale lumii, cum ar fi conservarea caracterului sacru al vieţii umane şi respectul demnităţii tuturor fiinţelor umane.

O altă idee de bază transmisă şi de învăţat, a fost aceea că atît teologii, cît şi musulmanii de rînd, trebuie să condamne cu fermitate actele barbare perpetuate în numele religiei. În acest stagiu, a condamna nu este suficient.

Responsabilitatea musulmanilor este aceea de a face parte din soluţie, în ciuda contextului defavorabil. Dacă se doreşte apărarea drepturile şi libertatea musulmanilor, pacea şi liniştea tuturor fiinţelor umane, indiferent de gîndirile lor, trebuie să existe un atac asupra tuturor dimensiunilor terorismului.

„Adevăratul test al credincioşilor este acela de a trăi în conformitate cu principiile fundamentale comune tuturor marilor religii”

„Nu îmi găsesc cuvintele pentru a-mi exprima tristeţea şi revolta faţă de carnagiul comis de către grupările teroriste, precum aşa-numitul Stat Islamic. Împărtăşesc frustrarea celui un miliard şi jumătate de musulmani din jurul lumii care vede teroarea semănată de acest grup.Ideologiile lor perverse sînt ascunse sub drapel religios. Noi, musulmanii, avem o responsabilitate aparte: se cuvine să ne unim mîinile cu ceilalţi oameni pentru a proteja lumea de fluxul terorismului şi al violenţei extremiste şi deasemenea, tot noi trebuie să restaurăm imaginea credinţei.

Adevăratul test al credinţei nu este nici cel al sloganurilor şi nici cel al obişnuinţei cu această situaţie. Adevăratul test al credincioşilor noştri este acela de a trăi în conformitate cu principiile fundamentale comune tuturor marilor religii ale lumii, cum ar fi conservarea caracterului sacru al vieţii umane şi respectul demnităţii tuturor fiinţelor umane.

Noi trebuie să condamnăm într-o manieră categorică ideologia susţinută de terorişti şi să promovăm cu claritate şi încredere o stare amplă de spirit. În rest, înainte de identitatea etnică, naţională sau religioasă, există mai întîi umanitatea şi tocmai aceasta cea care suferă de fiecare dată cînd un act barbar este comis. Francezii care şi-au pierdut viaţa în Paris, şiiţi libanezi care şi-au pierdut viaţa la Beyrouth cu o zi inaintea celor din Paris, şi zecile de sunniţi din Irak care şi-au pierdut viaţa în mîinile aceloraşi terorişti, sînt, înaite de toate, fiinţe umane. Civilizaţia noastră nu va progresa nicioată dacă noi nu considerăm tragică suferinţă a tuturor oamenilor, oricare ar fi identiatea lor religioasă sau etnică, sau faptul că aceştia nu susţin aceeaşi determinare sau empatie ca noi.

De asemenea, musulmanii trebuie să refuze teoriile complotului, care pînă acum nu au condus decît la evitarea problemelor sociale cu adevărat reale. Din contră, noi trebuie să găsim răspunsul la adevăratele întrebări legate de: faptul că tocmai comunităţile noastre servesc ca teren de recrutarea pentru grupările animate de un gînd totalitar; sînt aceste fapte consecinţa unui totalitarism necunoscut (autoproclamat) în noi înşine, de la violenţa fizică domestică, neglijarea tinereţii şi lipsa unei educaţii echilibrate? Incapacitatea noastră de a instaura drepturile omului, libertatea fundamentală, Statul de Drept şi crearea unui spirit pluralist în sînul comunităţilor noastre, au condus toate acestea la vulnerabilitatea unora dintre noi?

A condamna nu este suficient

Recenta tragedie pariziană este încă o reamintire pentru teologi cît şi pentru musulmanii de rînd că trebuie să condamne cu fermitate actele barbare perpetuate în numele religiei. În acest stagiu, a condamna nu este suficient. Recrutarea de terorişti din sînul comunităţilor musulmane trebuie combătută prin intermediul unei colaborări eficace între autorităţile naţionale, responsabilii religioşi şi actorii societăţii civile.

Noi trebuie să ne organizăm eforturile la o scară comunitară pentru a putea lupta împotriva tuturor factorilor care favorizează recrutarea de terorişti. Avem nevoie să punem în scenă cadrul necesar pentru a detecta mai mult în sînul comunităţii noastre tinerii care se află în stare latentă şi să îi împiedicăm să aleagă drumurile care îi conduc către pierzanie. De asemenea, trebuie să fim alături de familii în somptuasele lor consilii şi să le susţinem în diverse moduri.

Trebuie să promovăm angajamentul pozitiv al cetăţenilor musulmani pentru a se putea aşeza la masa unde măsurile antiteroriste sînt planificate, iar ei să-şi împărtăşească ideile. Încă din tinereţe, trebuie să înţelegem maniera democratică de exprimare a opiniilor. Programele şcolare trebuie să fie vectorul, încă de la o vîrstă fragedă. În urma unor astfel de tragedii, există mereu reacţii extreme. Exacerbarea sentimentelor antimusulamne şi antireligioase, precum şi o apropiere a guvernelor către securitate împotriva cetăţenilor musulmani sînt contra-productive. Cetăţenii musulmani din Europa vor să trăiască în pace şi linişte. Din cauza unui climat negativ, ei trebuie să găsească mijloacele de a se implica mai mult alături de guverne, pentru a elabora politici mai inclusive care să integreze mai bine comunităţile acestora în societatea generală.

De asemenea, este la fel de important pentru noi musulamnii să trecem la o examinare critică a înţelegerii religiei, precum şi a practicii islamului. Trebuie făcută lumină în ceea ce priveşte condiţiile şi exigenţele epocii în care trăim, precum şi interpretările perioadei în care ne aflăm.Aceasta lucru nu presupune o ruptură de tradiţia islamică, ci mai degrabă o chestiune inteligentă precum şi confirmarea adevăratelor învăţături din Coran şi din tradiţia profetică, pe care predecesorii musulmani au încercat să o atingă. Trebuie să marginalizăm toate lecturile în afara contextului, pe care unii le realizează cu sursele textului nostru.

Savanţii, gînditorii şi intelectualii musulmani trebuie să încurajeze o apropiere globală de sursele islamului şi să reconsidere sentinţele emise în trecut. A avea convingeri trebuie diferenţiat de dogmatică. Este posibilă cît şi imperioasă trezirea la viaţă a acestui spirit al libertăţii de gîndire, care stă la baza renaşterii islamului, rămînînd fidel filosofiei religioase. Numai aşa musulamnii pot lupta contra radicalismului şi a terorismului.

În nebunia recentelor evenimente, am avut neplăcerea de a constata că teza şocului civilizaţiilor a fost relansată. Ceea ce astăzi este sigur, este că reapariţia acestei retorici nu face decît să ajute eforturile de recrutare a reţelei teroriste. Țin să menţionez destul de clar că: ceea ce trăim noi astăzi nu este un şoc al civilizaţiilor, ci un şoc al civilizaţiei umane împotriva barbariei. Responsabilitatea noastră ca cetăţeni musulmani este aceea de a face parte din soluţie, în ciuda contextului care ne este defavorabil. Dacă vrem să apărăm drepturile şi libertatea musulamnilor, pacea şi liniştea tuturor fiinţelor umane, indiferent de gîndirile lor, trebuie să ne adresăm direct tuturor dimensiunilor terorismului.

Putem lupta împotriva violenţei şi a terorismului precum şi împotriva ideologiilor totalitare printr-un comportament virtuos în viaţa de zi cu zi. De asemenea, o altă modalitate este aceea de a denunţa şi a marginaliza interpretările extremiste a surselor religioase. Vigilenţa asupra impactului pe care acestea îl pot avea asupra tinerilor, precum şi predarea valorilor democratice încă de la o vîrstă fragedă, reprezintă o alternativă de stopare a terorismului şi a violenţei.”