Uneori, natura pare că se luptă constant cu omul, îngreunîndu-i chiar şi supravieţuirea. Ca şi cum am trăi într-o lume a insectelor şi a plantelor, care încearcă să acapareze lumea oamenilor. De exemplu, dacă doar stăm, fără să facem nimic, tot felul de fiinţe ne „atacă” pe proprietatea noastră. Iar unul dintre aceşti inamici, care studiază şi aşteaptă să îi dăm o ocazie să lucreze, este mucegaiul.

Lăsaţi cîteva obiecte de piele într-un loc sau mîncare gătită ori fructe, în loc să le depozitaţi în locuri răcoroase şi uscate şi gata! Apare mucegaiul.

Probabil că ai observat cel mai des acest proces, atunci cînd este vorba de pîine. Dacă e lăsată într-un loc umed şi cald pentru cîteva zile, aceasta e acoperită de un strat alb de pori ce par pudraţi. Privită la microscop, această pînză e acoperită de astfel de o mulţime de fibre incolore şi lungi, însoţite de două tipuri de crengi. Unul dintre ele este acoperit de mici mingiuţe negre ce conţin spori. Celălalt tip de crengi, care sînt mai scurte şi penetrează primul strat al pîinii, servesc ca rădăcini şi absorb hrana. Acela este mucegaiul. Mucegaiul creşte într-un mediu umed, cu aer cald, mai ales acolo unde mîncarea este îmbelşugată. De obicei, acesta se hrăneşte cu resturi animale şi legume moarte, în timp ce un alt tip de mucegai are forma unor paraziţi ce se hrănesc cu celule vii. De obicei, aceste specii sînt confundate.

Mucegaiul de celule vii este divizat în grupuri. Cel pudrat creşte pe frunze, flori, ramuri şi fructele plantelor şi ale copacilor. Specia pufoasă creşte în interiorul plantelor şi provoacă daune grave cartofilor şi strugurilor. Mai mult, sînt greu de eradicat. Fungicidele sînt foarte importante pentru om din două motive opuse: au multe avantaje şi defecte. Fungicidele ajută omul făcînd ca gunoiul să nu se acumuleze infinit. Rezultatul se întoarce în sol sub formă de săruri minerale, care ajută plantele. Alte tipuri de fungicide chiar ajută la producerea de medicamente.

Ce sînt fungicidele? Sînt plante simple, dependente de altele. Sînt numite ca „simple”, deoarece nu conţin rădăcini, cozi sau frunze, aşa cum deţin plantele complexe. Sînt cunoscute şi ca „dependente”, pentru că nu pot produce clorofilă şi, deci, nu îşi pot asigura zaharuri din apă şi dioxid de carbon. Astfel, ele depind de plantele verzi pentru hrană. Există mai multe tipuri de fungicide şi acestea diferă considerabil, ca structură. Unele sînt formate dintr-o singură celulă, aşa cum sînt bacteriile şi drojdia. Mărimea medie a unei bacterii este de 0.005 milimetri.

Mucegaiul vîscos este un alt tip de fungicid. Acesta diferă de alte plante prin protoplasma goală pe interior şi arată ca o bucată de jeleu, pe buşteni sau alte suprafeţe hidratate. Toate celelalte fungicide, mai puţin bacteriile, drojdia şi mucegaiul vîscos au fibre incolore, adică „miceliu”. Miceliul elimină crengile care cresc pe materialul unde se află mucegaiul şi absorb mîncarea din ele. Fungicidele au nevoie de apă pentru digerarea hranei şi creştere. Familia de fungicide cunoscute ca „mucegai” diferă de la cele care trăiesc pe pîinea veche pînă la organismele ce atacă fabricile părăsite. Anumite tipuri de mucegai dau arome specifice brînzei, în timp ce altele sînt folosite în prepararea medicamentelor.

Ştiai că ciupercile comestibile şi cele otrăvitoare sînt ambele fungicide? Miceliul înseamnă o mare parte din fungus. Ciuperca în sine este doar o parte producătoare de spori a acestuia şi este aproape completă, chiar de dinainte să iasă din pămînt.

Sursa: descopera.ro