François-Marie Arouet, sau mai bine cunoscut după pseudonimul său, Voltaire, s-a născut la data de 21 Noiembrie 1694 în Paris. În cariera sa literară, care s-a întins pe o perioadă de peste 60 de ani, acesta a scris multe poeme influente, eseuri și cărți, inclusiv „Candide” și „Scrisori privind națiunea engleză”. Spiritul său meticulos și ideile provocatoare despre religie, libertate și etică i-au adus faimă și dispreț la Curțile Europei și, mai tîrziu, l-au ajutat să își consolideze reputația ca una dintre figurile fundamentale ale Iluminismului și unul dintre cei mai controversați și citați gînditori ai secolului al XVIII-lea.

Originea faimosului pseudonim nu este clară

Voltaire a avut o relație tensionată cu tatăl său care i-a descurajat aspirațiile literare și a încercat să îl forțeze să urmeze o carieră în domeniul juridic. Este posibil ca pentru a arăta respingerea valorilor tatălui său, acesta să fi renunțat la numele de familie și a adoptat pseudonimul „Voltaire” după terminarea primei piese de teatru în anul 1718. Voltaire nu a explicat niciodată semnificația pseudonimului, așa că savanții au putut doar să speculeze în privința originilor. Cea mai cunoscută teorie susține că numele este o anagramă a unei silabisiri latine a numelui de familie „Arouet”, dar alții spuneau că pseudonimul era o referire la numele unui castel al familiei sau de la porecla „voluntaire” (voluntar), pseudonimul a fost dat ca o referire sarcastică la încăpățînarea acestuia.

Voltaire a fost închis la Bastilia timp de aproape un an

Spiritul sarcastic al lui Voltaire i-a făcut probleme cu autoritățile pentru prima dată în luna Mai 1716, cînd a fost exilat pentru scurt timp din Paris deoarece a compus poeme satirice la adresa familiei regentului  francez. Tînărul scriitor nu era foarte diplomat, spunea întotdeauna ce gîndea și, un an mai tîrziu, a fost arestat și închis la Bastilia din cauză că a scris un vers prin care se insinua că regentul avea o relație incestuoasă cu fiica sa. Voltaire s-a lăudat că celula sa i-a oferit timp și liniște pentru a se gîndi și a petrecut  11 luni după gratii. Mai tîrziu, a îndurat o scurtă perioadă de timp la Bastilia, în Aprilie 1726, cînd a fost arestat pentru că a plănuit să se dueleze cu un aristocrat care l-a insultat și l-a bătut. Pentru a scăpa de închisoare, acesta s-a  exilat de bunăvoie în Anglia, unde a rămas pentru aproape trei ani.

A devenit foarte înstărit prin exploatarea unui punct slab al loteriei franceze

În anul 1729, Voltaire a format o echipă cu matematicianul Charles Marei de La Condamine și alții pentru a exploata o portiță de scăpare profitabila din loteria națională franceză. Guvernul  punea în joc premii uriașe în fiecare lună, dar o eroare de calcul însemna că plătitorii erau mai mulți decît valoarea tuturor biletelor puse în circulație. Cu această idee, Voltaire, La Condamine și un sindicat al altor jucători de noroc erau capabili să păcălească piața și să încaseze cîștiguri imense. Această schemă  i-a adus lui Voltaire un chilipir de aproape jumătate de milion de franci, asigurîndu-și un trai decent  toată viața și și-a permis să se dedice în întregime carierei literare.

Era un  scriitor prolific extraordinar

Voltaire a scris peste 50 de piese de teatru, 12 tratate despre știință, politică și filosofie și cîteva cărți de istorie despre orice, începînd cu Imperiul Rus, pînă la Parlamentul francez. De-a lungul timpului, Voltaire a reușit să scrie foarte multe versuri și o corespondență  stufoasă care cumulează aproape 20.000 de scrisori către prieteni și contemporani. Se presupune că Voltaire își petrecea pînă la 18 ore pe zi scriind sau dictînd secretarelor, în timp ce era, adesea, în pat. Se prea poate ca acesta să fi ingerat cantități imense de cafeină. Conform unor surse, scriitorul ajungea să bea pînă la 40 de căni de cafea pe zi.

Multe dintre lucrările sale au fost interzise

Din moment ce scrierile sale denigrau orice, începînd cu religia și pînă la sistemul juridic, Voltaire se lovea  frecvent de cenzură  din partea Guvernului francez. O bună parte din opera sa a fost suprimată și autoritățile au ordonat chiar ca anumite cărți să fie arse de executorul  statului. Pentru a se lupta cu cenzorii, Voltaire și-a tipărit majoritatea lucrărilor în străinătate și a publicat sub diferite nume false și pseudonime. Faimoasa sa nuvelă „Candide” a fost inițial atribuită lui „Dr. Ralph” și a încercat activ să se distanțeze de aceasta timp de mai mulți ani după ce atît Guvernul, cît și biserica o dezaprobau. În ciuda eforturilor sale de a rămîne anonim, Voltaire a trăit neîncetat cu frica de închisoare. După ce a scris „Scrisori privind națiunea engleză” și a fost lansată în anul 1734, acesta a fost forțat să se retragă în mediul rural francez și și-a petrecut majoritatea ultimilor ani ai vieții sale în exil neoficial în Elveția.

Voltaire a ajutat la popularizarea faimoasei povești despre Sir Isaac Newton și măr

Cu toate că cei doi nu s-au cunoscut niciodată în persoană, Voltaire era un acolit entuziast al fizicianului și matematicianului englez, Sir Isaac Newton. După ce a primit o copie a lucrării lui Newton „Principia Mathematica”, acesta a susținut că a îngenunchiat înainte ei cu reverență „așa cum se cuvenea”. Voltaire a jucat un rol cheie în răspîndirea ideilor lui Newton și  a oferit una dintre primele expuneri despre cum un savant cunoscut și-a dezvoltat teoriile despre gravitație. În „Eseu despre poem eroic”, Voltaire a scris că Newton „a avut primul gînd despre sistemul de gravitație, după ce a văzut un măr căzînd dintr-un copac. Voltaire nu a fost sursă inițială pentru povestea  momentului „Evrika!”, așa cum susținea adesea, dar prezentarea sa a fost importantă în a fi transformată  într-o parte fabuloasă a biografiei lui Newton.

A fost spion scurt timp pentru Guvernul francez

Voltaire a întreținut corespondența cu Frederic cel Mare la sfîrșitul anilor 1730 și a făcut cîteva călătorii pentru a-l întîlni pe monarhul prusac în persoană. Înainte de una dintre aceste vizite din anul 1743, Voltaire a născocit un plan de a-și folosi noua poziție pentru reabilitarea reputației sale  la Curtea franceză. După ce a încheiat un pact prin care devenea informatorul Guvernului, acesta a scris cîteva scrisori către francezi dîndu-le informații din interior despre politica externă și cea financiară a lui Frederick. Voltaire s-a dovedit a fi un spion incompetent, iar planul său s-a destrămat repede după ce Frederick a început să devină suspicios. Cei doi au rămas prieteni apropiați – unii chiar au susținut că erau amanți – și Voltaire s-a mutat, mai tîrziu, în Prusia, în anul 1750, pentru a ocupa o poziție permanentă la curtea lui Frederick. În cele din urmă, relația celor doi s-a răcit în anul 1752, după ce Voltaire a făcut o serie de atacuri distrugătoare la adresa conducerii Academiei de Științe a Prusiei. Frederick a răspuns prin mustrarea dură a lui Voltaire și a ordonat arderea pamfletului satiric scris de acesta. Voltaire a părăsit Curtea definitiv în anul 1753.

Voltaire nu a fost niciodată căsătorit și nu a zămislit copii

În timp ce Voltaire, teoretic, a decedat burlac, viața lui personală a implicat o serie  de amante, concubine și iubite pe termen lung. Acesta a avut o aventură faimoasă de 16 ani cu geniala – și foarte căsătorita – autoare și cercetătoare Émilie du Chîtelet și, mai tîrziu, s-a dedicat, în secret, unei relații cu nepoata acesteia, Marie-Louise Mignot. Cei doi au trăit ca un cuplu căsătorit de la începutul anilor 1750 pînă la moartea sa și chiar au adoptat un copil în anul 1760, cînd au ajutat o tînără femeie nevoiașă, pe nume Marie-Françoise Corneille. Voltaire a plătit, mai tîrziu, zestrea pentru căsătoria lui Corneille și, adesea, se referea la el însuși și la Mignot ca fiind „părinții” ei.

Marele scriitor a înființat o afacere de succes în domeniul ororologiei

În timp ce locuia în Ferney, Elveția, în anii 1770, Voltaire s-a alăturat unui grup de orologi elvețieni pentru a începe o afacere de fabricare ceasuri pe proprietatea sa. Septuagenarul a devenit manager și contabil, iar tentativa acestora a devenit, în curînd, o industrie la nivel de sat, ceasurile Ferney reușind să rivalizeze cu unele dintre cele mai bune din Europa. „Ceasurile noastre sunt foarte bine făcute”, a scris Voltaire odată ambasadorului francez la Vatican, „foarte arătoase, foarte bune și ieftine”. Scriitorul a văzut întreprinderea ca o modalitate de a crește economia satului Ferney și și-a folosit vasta listă de contacte din înalta societate pentru a găsi potențiali cumpărători. Printre alții, acesta a reușit să își comercializeze mărfurile celor precum Catherina cea Mare a Rusiei și Regele Ludovic al XV-lea al Franței.

Controversele au continuat chiar și după moartea sa

Voltaire s-a stins din viață în Paris în anul 1778, la doar cîteva luni după ce s-a întors pentru prima dată pentru a supraveghea producția uneia dintre piesele sale de teatru. În ultimele zile din viață, oficialii Bisericii Catolice i-au făcut vizite în mod repetat lui Voltaire – care a  fost critic adesea la adresa religiei organizate – în speranța de a-l convinge să își retragă afirmațiile și pentru a se spovedi înainte de a-și da ultima suflare. Marele scriitor a fost neînduplecat, și se pare că le-a spus preoților să îl lase să moră în pace. Refuzul său a însemnat că a respins înmormîntarea creștină, dar prietenii și familia au reușit să organizeze o înhumare secretă în regiunea Champagne din Franța înainte ca ordinul să devină oficial.