Sîntem moldoveni şi punctum! Ca şi Eminescu Mihai, cînd s-a născut în 1850, căci pe atunci încă nu era creat statul român

Sînt întrebat uneori (uneori destul de des!) de ce eu, ideologul de cîndva al Cenaclului de răsunet “A. Mateevici”, am trădat cauza românismului.

Dacă ar fi să mă fac oleacă nebun (dar aţi văzut vreodată scriitor bun care să nu fie un pic nebun?), aş putea răspunde băşcălios-minimalizator că n-am trădat absolut nimic, pentru că în cazul dat nici nu ai, din păcate, ce trăda.

Însă nu e chiar aşa. Românismul a existat, există şi are şi el tot dreptul la existenţă. Oamenii au sentimente, statele au interese. Numai interese! Indiscutabil, România are interese în Republica Moldova. Tot aşa cum în Moldova au interese Rusia, Ucraina, Turcia, Bulgaria, Polonia, chiar şi… Ungaria. Deşi se întîmplă mai rar, pînă şi Republica Moldova – vă daţi seama?! – are uneori interese în Republica Moldova. Hai să fim compatrioţi şi să recunoaştem cinstit: asta deja e culmea obrăzniciei!

Nu de trădare e vorba în cazul umilei mele persoane. Ce şi cum să trădez, cînd se ştie că n-am făcut bani nici cu moldovenii, nici cu românii, nici cu ruşii, nici cu americanii. Trebuşoara asta se poate verifica foarte uşor: dacă aş fi făcut, n-aş fi locuit, din 1997 şi pînă în prezent, într-o garsonieră care nu-mi aparţine nici măcar cît e doliu sub unghie. Dar nu-mi plîng de milă pe umărul stîng – poate că nu mi-a plăcut să fiu înregimentat; poate că nu sînt vandabil, poate că-s prost sau n-am vocaţia ciorditului... Mă consolez cu aceea că sînt cel mai liber om din Evropuţa.

Banii de pe malul Dîmboviţei s-au dus exact acolo unde trebuie, adică pe apa Bîcului. Şi nu putem spune că nu s-au dat pe mîini bune: Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Constantin Tănase, Val Butnaru, Vitalia Pavlicenco, Valeriu Saharneanu, Vlad Cubreacov, Mihai Ghimpu, Ana Guţu şi alţi voinici cu fruntea lată (de două degete). După 25 de ani de cheltuieli enorme din banii sărmanului contribuabil român, s-a constatat că orientarea pro-românească în “Basarabia” e pă burtă: din numărul total al vorbitorilor de limbă română 75 la sută s-au autodefinit moldoveni şi numai 7 la sută s-au autodefinit români.

Nu juisăm, adică nu ne prăpădim de rîs şi veselie, ci răsfoim/foiletăm nişte rezultate ale recensămîntului desfăşurat în Moldova în anul 2014, rezultate date publicităţii acum vreo zece zile. Bine, mai adăugăm filantropic de la noi încă 3%, care per total fac 10 la sută, dar tot e dureros de puţin, după atîtea opinteli răsunătoare de dat cu oiştea în gard. Deci, prozelitismul românesc la Chişinău a făcut-o de cacao. Lozinca “Suntem români şi punctum!”, promovată cu exces de zel, cu prea mulţi bulbuci la gură, ţipată cu şi fără ocazie pînă la isterie, a avut un efect invers. Efectul bumerangului.

Nu vă supăraţi, domnule Klaus Iohannis, dar ţara dumneavoastră nu poate fi avocatul sincer şi eficient al Moldovei. Nu, nu e vorba de kaghebism, moldovenism sau rusism aici. E vorba de o decepţie. Crîncenă. Decepţia noastră este fiica legitimă a unei foste mari iubiri, ca şi în cazul lui Stere: România. Numai iubind cu dăruire totală am cunoscut că sub aspect moral moldovenismul este superior românismului. Iată de ce mîzga morală românească nu se va putea uni firesc cu decenţa morală moldovenească/basarabeană. Întotdeauna apa va respinge unsuroşenia congenitală a uleiului, oricît de rafinat şi de manierat de tocmai serbe seapa în seaun ar fi acesta.

După cum spunea în paginile acestui ziar colegul meu de amară pîine gazetărească, Mihai Conţiu, este sigur că foarte multe dintre datele acestui recensămînt trezesc semne de întrebare, însă cel mai greu de contestat este realitatea că “75 la sută din cetăţenii Republicii Moldova se consideră moldoveni”, iar „numărul persoanelor care se consideră români este de 7%”. Este un eşec teribil pentru unionişti şi o victorie strălucioare pentru moldovenişti! De reţinut faptul că acest recensămînt s-a desfăşurat în anul 2014, cînd avîntul proeuropean al Moldovei era în toi, cînd nu se furase încă miliardul şi cînd moldovenii aveau “liber la românism” fără absolut nici un risc!

Rezultatele recensămîntului confirmă încă o dată, fără drept de tăgadă, că “Basarabia nu e România”. Basarabia este Moldova, după cum susţinea la 26 august 2016 (şi) Excelenţa Sa James Pettit, ambasadorul SUA la Chişinău. În lături, lifte păgîne, aceasta este Moldova lui Ştefan!

Cred că acum dacii de pe Columna lui Traian de la Roma dau aprobator din cap şi scandează împreună cu noi: Moldova, Moldoveni, Moldovenesc!

Dinu MIHAIL

Post-scriptum: În numerele viitoare vom încerca să arătăm cum trebuie construite, de azi înainte, raporturile moldo-române. Nu pe bază de frăţietate bulibăşită şi pe mulsoare la greu, cum s-a procedat pînă acum, ci pe bază de relaţii civilizate de la egal la egal. Da, vrem să fim moldoveni – şi asta tocmai de aceea că ne este drag românismul autentic, ci nu cel SeReIst!

D. M.