Antonio Manuel de Oliveira Guterres, noul secretar general al ONU (fisa biografica)

La data de 1 Ianuarie 2017, António Guterres preia, pentru un mandat de cinci ani, funcția de secretar general al Organizației Națiunilor Unite (ONU). António Manuel de Oliveira Guterres s-a născut la 30 Aprilie 1949, la Lisabona, Portugalia, ca fiu al lui Virgilio Dias Guterres și a Ildei Candida de Oliveira. A absolvit în 1965 prestigiosul "Liceu de Camoes", cîștigînd "Premio Nacional dos Liceus" în calitate de cel mai bun elev din țară. A studiat apoi fizica și ingineria electrică la "Instituto Superior Tecnico" din Lisabona, potrivit site-ului www.antonioguterres.gov.pt, absolvind Institutul în 1971. A urmat o carieră academică în calitate de profesor asistent universitar, predînd "Teoria Sistemelor și a Semnalelor Telecomunicațiilor".

Cariera politică a început-o în 1974, cînd s-a alăturat Partidului Socialist din Portugalia. A fost ales în Parlamentul portughez, în 1976, unde a activat timp de 17 ani. În toată această perioadă, a condus Comisia parlamentară pentru economie, finanțe și planificare, și, mai tîrziu, Comisia parlamentară pentru administrare teritorială, municipalități și mediu. A fost, de asemenea, liderul grupului parlamentar al Partidului Socialist.

Între 1981 și 1983, a fost membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, fiind ales în funcția de președinte al Comitetului pentru Demografie, Migrație și Refugiați. În 1992, a devenit secretar general al Partidului Socialist Portughez și lider al opoziției împotriva guvernului lui Anibal Cavaco Silva. A fost, totodată, membru al Consiliului portughez de Stat între anii 1991 și 2002. A fost prim-ministrul Portugaliei în perioada 1995-2002, fiind puternic implicat în efortul internațional de rezolvare a crizei din Timorul de Est. În 1995, Partidul Socialist a cîștigat alegerile generale și Guterres a devenit prim-ministru al țării. A fost reales în 1999 în funcția de premier.

În Decembrie 2001, ca urmare a rezultatelor slabe pentru Partidul Socialist la alegerile locale, Guterres a demisionat de la șefia Guvernului. Președintele Jorge Sampaio a dizolvat Parlamentul și a cerut alegeri legislative. Eduardo Ferro Rodrigues, ministrul Securității Sociale, a preluat conducerea Partidului Socialist, dar alegerile generale au fost pierdute în fața Partidului Social Democrat al lui José Manuel Durao Barroso, care mai tîrziu a devenit președinte al Comisiei Europene.

Din anul 2000, în calitate de președinte al Consiliului European, a contribuit la adoptarea "Agendei Lisabona" și a co-prezidat primul summit Uniunea Europeană-Africa. În perioada Iunie 2005 – Decembrie 2015, a fost Înalt Comisar pentru Refugiați, fiind ales de către Adunarea Generală a ONU. Ca Înalt Comisar, a condus una dintre cele mai mari organizații umanitare din lume, care, la sfîrșitul mandatului său, a avut mai mult de 10.000 de angajați în 125 de țări, care oferă protecție și asistență pentru peste 60 de milioane de refugiați, repatriați, persoane strămutate și a apatrizilor.

Site-ul www.antonioguterres.gov.pt mai notează că, în timpul mandatului său, Guterres a coordonat o reformă structurală profundă a instituției. Astfel, volumul activităților UNHCR ("The United Nations High Commissioner for Refugees") s-a triplat în această perioadă, ca urmare a introducerii unei abordări bazate pe necesități bugetare și o creștere a numărului de persoane strămutate din cauza conflictelor și a persecuțiilor, de la 38 milioane în 2005, la peste 60 de milioane în 2015. Mandatul lui Guterres ca Înalt Comisar pentru Refugiați a fost marcat de unele dintre cele mai mari crize privind migrația din ultimele decenii, în special cele legate de conflictele din Siria și Irak, și de crizele din Sudanul de Sud, Republica Centrafricană sau Yemen.

Timp de mulți ani, Guterres a fost extrem de activ în cadrul Internaționalei Socialiste, fiind vicepreședinte din 1992 pînă în 1999, și co-prezidînd Comitetul african și pe cel pentru Dezvoltare. A fost președinte al Internaționalei Socialiste din 1999 pînă la jumătatea anului 2005. Din 2002, este membru al Clubului de la Madrid, o organizație independentă, non-profit, compusă din foști președinți democratici și prim-miniștri din 57 de țări diferite, care lucrează pentru a consolida instituțiile democratice și de conducere. La 29 Februarie 2016, a fost numit în calitate de candidat al Portugaliei pentru funcția de Secretar General al ONU. La 5 Octombrie 2016, a obținut sprijinul unanim al celor 15 membri ai Consiliului de Securitate pentru a devenit secretar general al ONU, succedîndu-i din 1 Ianuarie 2017 lui Ban Ki-moon, aflat la sfîrșit de mandat.

Vorbește fluent în limbile engleză, franceză, spaniolă și, bineînțeles, portugheză. Este căsătorit pentru a doua oară și are doi copii din prima căsnicie: Pedro Guimarăes e Melo Guterres și Mariana Guimarăes e Melo de Oliveira Guterres. A primit 18 distincții din partea mai multor țări: Portugalia, Spania, Franța, Brazilia, Japonia, Tunisia, Ucraina, Italia, Chile, Capul Verde, Belgia, Grecia, Mexic, Uruguay și Polonia.


Surse: AGERPRES