Escrocherii sentimental-politice spre a-și atrage simpatie și compătimire

Autor: Mihai CONȚIU

Revin asupra ”subiectului Vlad Filat”, pe care l-am abordat ultima dată într-un editorial, în ziua de 02.05.2026, nu pentru că aș avea ceva cu el personal ori pentru a-l ataca cu orice preț, ci doar spre a-i confirma cititorului că scriu realități incontestabile. Cu o ”hărnicie” demnă de alte acțiuni mai umane și nu politice răsuflate, Filat stă cu ochii pe cam toate ”bortele mediatice” pentru a le penetra. Cînd spun ”borte mediatice”, nu o fac în sens depreciativ, ci cordial și mai apropiat ”imaginii deprinzătoare a noului-vechi Filat”. Un apropiat, bun cunoscător al ”fenomenului”, îmi spunea că ieșirile lui în mass-media nu sunt tocmai gratuite, dar eu i-am replicat: ”Fii serios, Filat a rămas sărac lipit pămîntului și demn ca orice fost!”

În rîndurile următoare, vă reproduc doar cîteva afirmații/răspunsuri de-ale lui dintr-un fel de emisiune pe You Tube numită de Rodica Ciorănică NEREDACTAT. N-am văzut filmulețul cu el, ci i-am preluat spusele din relatările făcute de către o serie de site-uri de știri. Astfel, aflăm cu stupoare (eu cu amuzament) că Vlad Filat a vrut, la un moment dat, să se sinucidă, fără să precizeze și cum – otrăvire, împușcare, spînzurare sau aruncarea sub roțile vreunui camion plin cu marfă de contrabandă.

”Cel mai jos moment al vieții mele și cel mai regretabil moment a fost cînd am luat decizia să plec, să mă sinucid. A fost din cauza că nu am avut tăria să suport neputința, durerea căderii. Atunci cînd un bărbat, care era în putere să-și asigure familia, să-și protejeze femeia, ajunge neputincios total și să știi că părinții împrumută bani ca să-ți trimită colet, este foarte greu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu, el m-a ținut în viață”, a spus Vlad Filat.

Firește că atunci cînd vorbește despre durerea căderii, Filat se referă la momentul alungării din funcția de premier, arestarea și întemnițarea sa. În primul rînd, personal, nu-l cred, iar din cauză că, în realitate, cunosc bine oamenii, poate mai bine decît se pricepe el la făcut bani, căci în această privință el are un talent aparte. Filat nu-i tipul de om care se poate sinucide indiferent de greutățile, căderile cu care se confruntă. El este un supraviețuitor cu orice preț, iar toate acțiunile lui de după eliberarea din pușcărie și pînă în prezent, cînd inclusiv a făcut aceste ”destăinuiri”, demonstrează clar acest adevăr presupus de mine. Chiar dacă voi fi acuzat de subiectivism, consider că aceste ”mărturisiri” ale lui Filat sună a ”escrocherie sentimental-politică”. Astfel, el vrea să-i înduioșeze pe oameni, să și-i facă părtași în ”durerile lui”, să-i facă să spună: ”E și el un om ca și noi, sărmanul de el! Bine că l-a păzit Dumnezeu!”.

În continuare, cînd a fost întrebat ”ce gust are Puterea”, Filat a răspuns: ”Pentru mine, amar, foarte amar”. Chestionat fiind dacă ”Puterea e amețitoare”, Filat a oferit un răspuns mai alunecos, dar ferm/mîndru în ceea ce îl privește: ”Depinde pentru fiecare în parte. Eu nu am avut o activitate prin care să-mi fi promis <uite, să ajung acolo>. La mine a fost un proces: de la fondarea activității și pînă să ajung în funcția de prim-ministru a durat foarte puțin”. În contextul rostirii lui de mai sus, consider că nu mai e cazul să revin asupra ascensiunii lui rapide la Putere, iar asta prin scheme ”diacoviste” de propulsare, complicități politice abuzive ulterioare etc.

Așadar, Filat spune că Puterea are un gust amar. Păi, dacă e așa, de ce vorbește despre ”neputința și durerea căderii”, care, chipurile, l-au împins spre sinucidere, în loc să se bucure că a scăpat de ”gustul amar al Puterii” și care, probabil, îi producea vome multiple?

În modul în care înțelege democrația, Filat pare să creadă că adevărul e negociabil, dar nu și consecințele, a căror interpretare trebuie să fie la discreția lui. Ca și alți politicieni, Filat știe prea bine că a indus și el alegătorii în eroare, însă, din păcate, nu există o lege care să-l sancționeze, de rînd cu mulți dintre foștii lui complici politici, pentru ceea ce a lăsat în urmă după demiterea lui. Aici mă refer la absența unei legi care să explice că adevărul promisiunilor electorale nu trebuie să fie doar o valoare invocată în campanii și uitată după vot, iar asta deoarece adevărul nu mai ține doar de reputație, ține de mandat. Astfel, printr-o astfel de lege s-ar schimba fundamental abordările despre răspunderea celor aflați în funcții publice.

În acest ultim context, mă refer nu doar la Filat, ci și la Diacov, Ghimpu, Urechean, Lupu, Plahotniuc...