În România, aproximativ 60% dintre tinerii între 18 şi 34 de ani locuiesc cu părinţii faţă de 48,5% în UE, în timp ce 45% dintre tinerii din Italia încă locuiesc cu părinţii, iar numai puţin peste 4% dintre tinerii din ţările scandinave mai locuiesc în casa părintească.

Pe lîngă faptul că ei locuiesc în casa părinţilor, de multe ori tinerii se află şi în întreţinerea lor, notează avocatnet.ro, reluat de Adevărul.ro, prezentînd o decizie a Tribunalului din Milano care limitează vîrsta pînă la care aceşti tineri pot beneficia de întreţinerea părinţilor. Decizia Tribunalului stipulează că în momentul în care tînărul împlineşte vîrsta de 34 de ani încetează obligaţia părinţilor de a-l întreţine. 
Odată ce tînărul trece de o anumită vîrstă, stipulează decizia amintită anterior, fiul/fiica major/majoră, deşi nu este independent/independentă din punct de vedere financiar, a ajuns la un grad de independenţă ce îl/o face să piardă dreptul la întreţinere.

Doar în cazul în care tînărul poate dovedi starea de nevoie şi imposibilitatea de a-şi procura minimul necesar traiului, părintele este obligat să-i plătească acestuia o sumă pentru achiziţia de produse alimentare de strictă necesitate, dar nu mai mult de atît. Această decizie se bazează pe art. 337 şi art. 433 din Codul Civil italian.  

După ce trece de vîrsta de 34 de ani, se presupune că o persoană este suficient de responsabilă şi independentă pentru a se descurca pe cont propriu şi a nu mai poate solicita aplicarea măsurii de întreţinere. Curtea de Casaţie precizează în Decizia nr. 18.076/2014 că “obligaţia părinţilor este justificată de urmarea unui proiect educativ sau a unui parcurs de formare”. Aceste acţiuni de formare se consideră finalizate pînă la vîrsta de 35 de ani.  

 În România, art. 499 din Noul cod civil Obligaţia de întreţinere Drepturile şi îndatoririle părinteşti, specifică: (3) Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, pînă la terminarea acestora, dar fără a depăşi vîrsta de 26 de ani.  

În 2019, ponderea tinerilor între 25 şi 34 de ani care încă locuiau cu părinţii  a variat în statele membre ale UE de la mai puţin de 10%, în Danemarca (4%), Finlanda (4,8%) şi Suedia (5,7%), pînă la mai mult mai mult de jumătate în Slovacia (56,4%), Grecia (57,8%) şi Croaţia (62,0%).

În cazul României, bărbaţii pleacă din casa părintească, în medie, la scurt timp după ce împlinesc 30 de ani, în timp ce femeile înainte de a împlini 26 de ani, potrivit unui studiu Eurostat.

Vîrsta medie la care tinerii din UE au părăsit casa părintească, în 2019, a fost de 26,2 ani. Tinerii suedezi au plecat cel mai devreme din casa părintească, înainte de a împlini vîrsta de 18 ani, urmaţi de danezi, la puţin după ce împlinesc 21 de ani, iar finlandezii înainte de a împlini 22 de ani. De asemenea, au plecat de acasă înainte de vîrsta de 25 de ani estonienii (22,2 ani), francezii (23,6 ani), nemţii şi olandezii ( 23,7 ani).

La polul opus, tinerii din Croaţia şi Slovacia au rămas cel mai mult timp cu părinţii. Au plecat de acasă în medie la vîrsta de 31,8 ani, respectiv 30,9 ani. Italienii, bulgarii şi maltezii au locuit cu părinţii pînă la 30 de ani. În aproape toate statele membre ale UE, femeile au plecat din casa părintească mai devreme decît bărbaţii. Singura excepţie a fost Luxemburgul (20,3 ani pentru femei, comparativ cu 20 de ani pentru bărbaţi).