Primim la redacţie

În urmă cu 8 ani, V. Cojocari a ajuns la cîrma casei cooperative de locuit CCL nr. 185. La acea vreme, Cojocari îşi cumpărase apartament în blocul locativ 49/1, bd. Dacia, CCL nr. 185 şi de aceea locatarii casei, în majoritatea lor, nu-l cunoşteau. Ei nu au ştiut nici că în acea perioadă, în urma unei revizii, Cojocari fusese demis din postul de director al AC „Franzeluţa”. După cum a mărturisit el însuşi, în urma multor eforturi întreprinse, a fost restabilit în funcţie de către Tribunalul Internaţional de la Haga. Chiar din primii ani de la venirea lui la cîrma CCL nr.185, a lichidat cîrmuirea casei şi comisia de revizie şi şi-a substituit rolul de preşedinte al casei, pentru care este plătit de către locatari. Ca în orice casă cooperativă de locuit, în CCL nr.185 există un grup de locatari care îşi plătesc regulat facturile şi un grup de locatari care nu-şi plătesc facturile şi cu acest grup preşedintele trebuie să lucreze. Datorită acestei situaţii, care durează de ani de zile, datoriile casei către „Termocom” şi alte cheltuieli constituie, în prezent, peste 1,5 milioane lei. La „Termocom” avem datorii de peste 1,394 milioane lei. Într-o scrisoare adresată locatarilor, „Termocom”-ul i-a cerut lui Cojocaru să transfere plăţile pentru agentul termic la centrul de calcul „Infocom”. El, însă, refuză. Avertizarea din partea „Termocom”-ului referitoare la datoriile mari ale casei nu-l deranjează pe Cojocari. Nimeni nu ştie ce salariu are Cojocari, el refuzînd să arate facturile lui personale.

Într-o dimineaţă, în faţa casei a sosit o maşină de transport din care au coborît cîteva femei, au descărcat mai multe căldări cu var şi altele cu vopsea. Erau lucrătoarele de la „Franzeluţa” aduse în calitate de muncitoare la negru. În cîteva zile au văruit pereţii din ambele scări ale casei, ulterior alţi muncitori au reparat o parte din acoperişul casei, fiindcă unii locatari care locuiesc la ultimul etaj al casei şi-l reparaseră pe cont propriu porţiunea de acoperiş de deasupra apartamentului lor. Locatarii au crezut că Cojocari a organizat o acţiune de binefacere din partea „Franzeluţei” în casa în care locuieşte. În ajunul Anului Nou, în facturile locatarilor au fost indicate sume importante pentru văruitul pereţilor scărilor şi reparaţia porţiunii menţionată a acoperişului. Astfel, locatarii care îşi plătesc regulat facturile, în concepţia lui Cojocari, trebuie să plătească şi reparaţia, prin implicarea „Franzeluţei” în această afacere abuzivă. În mod normal, ar fi trebuit să discute în prealabil cu locatarii, să convină de comun acord dacă vor sau nu vor să văruiască pereţii scărilor, iar dacă vor – atunci să formeze un comitet care să stabilească costul şi apoi să decidă, dar nu să implice „Franzeluţa” pentru a deturna banii locatarilor. Facturarea plăţilor pentru consumul de energie termică utilizată la încălzirea blocului se calculează prin raportarea la metrul pătrat de suprafaţă, care poate fi numit coeficientul de referinţă. Acest coeficient de referinţă se determină prin împărţirea costului total pentru energia termică utilizată în luna dată pentru încălzirea blocului la suma metrilor pătraţi de suprafaţă a tuturor apartamentelor din blocul respectiv.

La rugămintea unui grup de locatari din CCL nr.185, am făcut o comparaţie între costul încălzirii, pentru luna decembrie 2014, a unui apartament din CCL nr.185, unde coeficientul de referinţă s-a calculat de către contabila casei şi costul încălzirii unui apartament similar, dintr-un bloc vecin, unde coeficientul de referinţă s-a calculat de către Centrul de calcul „Infocom”. Coeficientul de referinţă pentru luna decembrie 2014, de 29,45 lei, este exagerat de mare în comparaţie cu situaţia din blocurile vecine. Astfel, pentru luna decembrie 2014, încălzirea unui apartament cu suprafaţa de 80 metri pătraţi în CCL nr.185 costă 29,45 lei x 80 = 2356 lei, iar încălzirea unui apartament cu suprafaţa de 36 metri pătraţi pentru luna decembrie 2014 costă 29,45 lei x 36 = 1060 lei. Pe cînd încălzirea unui apartament cu aceeaşi suprafaţă de 80 metri pătraţi pentru luna decembrie 2014, în casa cooperativă CCL nr.132 costă 24,24 lei x 80 = 1939,20 lei, iar încălzirea unui apartament cu suprafaţa de 36 metri pătraţi din acelaşi bloc Dacia 47, CCL nr. 132 costă 24,24 lei x 36 = 872,64 lei. În CCL nr.132 coeficientul de referinţă, calculat la “Infocom” este 24,24 lei, mai mic decît în CCL nr. 185 cu 5,21 lei. În blocul de pe Dacia 49, respectiv avem 24,85 lei x 80 = 1988 lei. Această plată pentru CCL nr.117, Dacia 49/2 este de 23,61 lei x 80 = 1888,80 lei. Plata încălzirii în blocurile Dacia 46, Dacia 51, pentru luna decembrie 2014, de asemenea, este mult mai mică decît în CCL nr.185. Deşi pentru comparaţie am studiat situaţia din blocurile vecine cu blocul Dacia 49/1, CCL nr.185, menţionăm că plata pentru agentul termic nu depinde nici de numărul etajelor blocului dat, nici de distanţa lui de la izvorul de trimitere al agentului termic. Din exemplele considerate mai sus rezultă că diferenţa de plată a agentului termic pentru luna decembrie 2014 pentru două apartamente cu aceeaşi suprafaţă de 80 metri pătraţi din CCL nr. 185 şi CCL nr.132 depăşeşte 400 lei, iar în comparaţie cu CCL nr.117 această diferenţă este de 2356 – 1888 lei = 478 lei. Situaţia nu s-a schimbat nici pentru luna ianuarie 2015. Astfel, coeficientul de referinţă pentru luna ianuarie 2015 în blocurile Dacia 47; 49 şi 49/2, respectiv este 26,36 lei, 25,95 lei şi 26,45 lei, iar în blocul 49/1, CCL nr.185, unde acest coeficient de referinţă s-a calculat de către contabila casei este 27,78 lei. Atunci cine se face vinovat de această situaţie, în care locatarii din CCL nr.185 în toate iernile plătesc pentru agentul termic mult mai scump decît locatarii din blocurile vecine? Este important că nu găsim motive obiective pentru lămurirea acestei situaţii. O ipoteză care trebuie controlată poate fi mărirea coeficientului de referinţă în mod direct sau prin excluderea din calcul a două-trei apartamente din suprafaţa totală de încălzire. Această ipoteză nu poate fi exclusă fără un control amănunţit, deoarece contabila casei, prin înţelegerea cu Cojocari, s-a eschivat de la plata folosirii ascensorului, motivînd că locuieşte la etajul trei. Pentru o familie din 4 persoane costul folosirii ascensorului constituie 180-200 lei lunar. În situaţia casei CCL nr. 185 apar multe întrebări fără răspuns: de ce V. Cojocari se judecă cu „Termocomul”, opunîndu-se cu înverşunare transferului plăţilor pentru agentul termic la centrul de calcul „Infocom”? Dacă ne referim la datoriile casei CCL nr. 185, care la 1 februarie 2015 depăşesc mult 1,5 milioane lei, atunci apare următoarea întrebare: de ce V. Cojocari măreşte şi mai mult această datorie prin a vinde casei CCL nr.185 var şi vopsea de la magazinul „Franzeluţa”, unde materialele de construcţie sînt mai scumpe? Unde se găsesc banii încasaţi din chirie pentru cele două camere ale casei în care activează frizeria, căci nu puteau fi folosiţi la plata facturilor, fiindcă aparţin şi locatarilor care îşi plătesc regulat facturile? O incomoditate pentru contabila casei Pivovarova Tamara şi a preşedintelui Cojocari constituie problema separării costului agentului termic în cele două secţii ale casei. Secţia întîi include apartamentele de la 1 pînă la 63, iar secţia a doua include apartamente de la 64 pînă la 133. Agentul termic livrat pătrunde în sistemul de încălzire separat în fiecare secţie, iar numărul de Gcal se înregistrează separat de către contorul instalat pentru fiecare din cele două secţii ale casei. Contabila, în loc să calculeze costul agentului termic consumat în luna respectivă pentru fiecare secţie aparte, aşa cum este corect, adună numărul de Gcal din ambele secţii şi determină coeficientul de referinţă în baza sumei numerelor de Gcal din ambele secţii, ceea ce este greşit, este o gafă inadmisibilă pentru un contabil. Nu contează dacă această gafă s-a comis ani la rînd din incompetenţă sau neglijenţă, important este că locatarii din secţia întîi a casei au plătit în toate iernile pentru agentul termic facturi umflate. Această gafă iresponsabilă se datorează refuzului preşedintelui casei V. Cojocari de a transfera plăţile de cost pentru agentul termic la centrul de calcul „Infocom”, unde lucrătorii au calificarea respectivă pentru a nu comite asemenea gafe. De ce apartamentele de la numărul 134 pînă la 139 inclusiv nu se găsesc în bazele de date ale „Termocomului”? Pornind de la faptele frauduloase constatate mai sus, îmi exprim convingerea că în urma acestor informaţii multe probleme se vor rezolva. În acelaşi timp locatarii caselor cooperative de locuit care se confruntă cu probleme similare celor din CCL nr.185 vor depune toate eforturile ca la cîrma caselor cooperative să fie selectate persoane care n-ar urmări scopul îmbogăţirii, ci care ar munci pentru binele comun, pentru locatarii casei respective.

Sergiu MIRON, doctor în matematică, profesor,
autor al mai multor cărţi de specialitate, monografii, studii şi comunicări